Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M

 Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 8932 pentru M.

MĂRĂCINIT

MĂRĂCINÍT , - Ă , mărăciniți , - te , adj .

 

MĂRĂCINOS

MĂRĂCINÓS , - OÁSĂ , mărăcinoși , - oase , adj . Plin de mărăcini , mărăcinit , spinos , ghimpos . - Mărăcine + suf . -

 

MĂRȘUI

MĂRȘUÍ , mărșuiesc , vb . IV . Intranz . A mărșălui . - Marș + suf . -

 

MĂREȚ

MĂRÉȚ , - EÁȚĂ , măreți , - e , adj . 1. Care trezește admirație , care se impune prin calități deosebite , excepționale ; grandios , impunător , falnic , maiestuos , fastuos . 2. ( Înv . și reg . ) Mândru , semeț ; îngâmfat , trufaș , orgolios . - Mări ^1 + suf . -

 

MĂREȚIE

MĂREȚÍE s . f . 1. Faptul de a fi măreț ; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect ; grandoare , splendoare , fast ^1 . 2. ( Înv . și reg . ) Mândrie , semeție , trufie . - Măreț + suf . -

 

MĂRGĂRELE

MĂRGĂRÉLE s . f . pl . Mărgăritărele , perle

 

MĂRGĂRI

MĂRGĂRÍ , mărgăresc , vb . IV . Intranz . ( Pop . ; în urări ) A prospera , a

 

MĂRGIOARĂ

MĂRGIOÁRĂ , mărgioare , s . f . Diminutiv al lui margine ; mărginuță . - Margine + suf . -

 

MĂRIȘOR

MĂRIȘÓR , - OÁRĂ , mărișori , - oare , adj . Diminutiv al lui mare ^1 ; măricel , măruț . - Mare ^1 + suf . -

 

MĂRITIȘ

MĂRITÍȘ , măritișuri , s . n . Măritat ^1 . - Mărita + suf . -

 

MĂRUȚ

MĂRÚȚ , - Ă , măruți , - e , adj . ( Pop . ) Mărișor . - Mare ^1 + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>