Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELEMENT

 Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 810 pentru ELEMENT.

ELECTRO-

... ELECTRO - - Element

 

ELECTRONEGATIV

ELECTRONEGATÍV , - Ă , electronegativi , - e , adj . ( Despre unele elemente chimice ) Ai cărui atomi captează cu ușurință electroni , transformându - se în ioni

 

ELECTRONEGATIVITATE

ELECTRONEGATIVITÁTE s . f . Proprietate a elementelor chimice de a fi

 

ELECTROPOZITIV

ELECTROPOZITÍV , - Ă , electropozitivi , - e , adj . ( Despre unele elemente chimice ) Ai cărui atomi cedează cu ușurință electroni , transformându - se în ioni

 

ELECTROPOZITIVITATE

ELECTROPOZITIVITÁTE s . f . ( Fiz . ) Proprietate a elementelor chimice de a fi

 

ELEGANT

ELEGÁNT , - Ă , eleganți , - te , adj . 1. ( Despre îmbrăcăminte ) Făcut cu gust , frumos ; ( despre oameni ) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei . 2. ( Adesea adverbial ) Care se deosebește prin armonia formei , prin îmbinarea plăcută a elementelor , printr - o sobrietate plină de

 

ELEVATOR

ELEVÁTOR^2 , - OÁRE , elevatori , - oare , adj . Care ridică ; care servește la ridicat . ELEVÁTOR^1 , elevatoare , s . n . 1. Instalație care servește la transportarea materialelor ( grele ) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici . 2. Unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj , burlanele etc . în exploatările petroliere sau în lucrările de explorare . 3. ( Med . ) Instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din

 

ELIPSĂ

ELÍPSĂ , elipse , s . f . 1. Locul geometric al punctelor dintr - un plan pentru care suma distanțelor la două puncte fixe , numite focare , este constantă . 2. ( Figură de stil care constă în ) omiterea din vorbire sau din scris a unor elemente care se subînțeleg sau care nu sunt absolut necesare pentru înțelesul

 

ELUCUBRAȚIE

ELUCUBRÁȚIE , elucubrații , s . f . Combinație haotică de elemente absurde ;

 

ELUVIONARE

ELUVIONÁRE , eluvionări , s . f . 1. Acțiunea de formare e eluviilor . 2. Spălare spre adâncime a unor elemente componente din straturile superioare ale solului sub acțiunea apei de precipitații infiltrate în sol . [ Pr . : - vi - o ] - După fr .

 

ENCLIZĂ

... ENCLÍZĂ , enclize , s . f . Atașare a unui cuvânt , a unei silabe sau a altui element

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>