Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXPRIMA
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 417 pentru EXPRIMA.
PHI interj . ( Fam . ; adesea pronunțat cu " i " prelungit ) Exclamație care exprimă : a ) bucurie , mulțumire , încântare ; b ) mirare , surpriză ; dezaprobare ; c ) repulsie , dezgust . [ Var . : phiu , pi interj . ] -
PIÓS , PIOÁSĂ , pioși , pioase , adj . ( Despre oameni ) Pătruns de sentimente de evlavie ( religioasă ) sau de afecțiune plină de respect ; ( despre manifestări , acțiuni , creații ale oamenilor ) care exprimă , denotă evlavie sau o afecțiune respectuoasă ; care este determinat de evlavie sau de o afecțiune respectuoasă . [ Pr . : pi -
PIZMÁȘ , - Ă , pizmași , - e , s . m . și f . , adj . ( Pop . ) 1. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) care poartă pizmă cuiva ; ( om ) răutăcios , invidios ; p . ext . ( om ) plin de ură , potrivnic , dușmănos , vrăjmaș , pizmuitor , pizmătareț , pizmătăreț , pizmăreț . 2. Adj . ( Despre acțiuni , manifestări etc . ale oamenilor ) Care exprimă ură , dușmănie , invidie . - Pizmă + suf . -
... A face ca un material să devină plastic , să poată fi modelat ; a aduce un material în stare plastică . 2. A exprima
PLESCĂÍT , plescăituri , s . n . 1. Zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede și lacom ; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul - gurii sau a buzelor una de alta , prin care se exprimă mirarea , plăcerea , admirația . 2. Zgomot produs de un lichid sau de o substanță vâscoasă care se lovește sau care este lovită de un corp tare ; plescăire , plescăitură ; pleoscăit . 3. ( Rar )
PLICTISÍT , - Ă , plictisiți , - te , adj . 1. Care este stăpânit de plictiseală ( 1 ) , care exprimă sau manifestă plictiseală . 2. Enervat , agasat ,
POEZÍE , poezii , s . f . 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive , al unui limbaj concentrat , al afectivității , al rimei , al ritmului etc . ; ( concr . ) creație literară în versuri . 2. Fig . Caracter poetic al unei opere literare , al unui peisaj , al unei situații ; farmec , frumusețe , încântare . [ Pr . : po -
... persoană să vină sau să se așeze undeva ; pentru a îndemna la acțiune ; c ) ( adesea precedat de exclamația " ei " ) pentru a exprima
POLITÉȚE , politeți , ( 2 ) s . f . 1. Atitudine , comportare conformă cu buna - cuviință , amabilă , politicoasă ; amabilitate . 2. ( Fam . ; la pl . ) Cuvinte sau gesturi care exprimă politețea ( 1 ) ( exagerată a ) cuiva față de cineva . [ Pl . și : ( 2 ) politețuri . - Var . : politéță s .
POLÍTIC , - Ă , politici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. Știința și practica de guvernare a unui stat ; sferă de activitate social - istorică ce cuprinde relațiile , orientările și manifestările care apar între partide , între categorii și grupuri sociale , între popoare etc . în legătură cu promovarea intereselor lor , în lupta pentru putere etc . ; orientare , activitate , acțiune a unui partid , a unor grupuri sociale , a puterii de stat etc . în domeniul conducerii treburilor interne și externe ; ideologie care reflectă această orientare , activitate , acțiune . 2. Tactică , comportare ( abilă ) folosită de cineva pentru atingerea unui scop . II. Adj . 1. Care aparține politicii ( I ) , care se referă la politică , de politică ; politicesc ^1 . 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă ; dibaci ,
PORUNCITÓR , - OÁRE , poruncitori , - oare , adj . 1. Care poruncește ( 1 ) , ordonă ; căruia îi place să poruncească , să domine . Om poruncitor . 2. Care exprimă o poruncă , un ordin ; p . ext . autoritar . Ton poruncitor . [ Var . : ( reg . ) poroncitór , - oáre adj . ] - Porunci + suf . -