Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIXÂND
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 337 pentru FIXÂND.
SUBÁRBĂ , subarbe , s . f . Frânghie , odgon care susține , fixează bompresul unei nave cu
SUFERTÁȘ , sufertașe , s . n . Ansamblu alcătuit din câteva vase așezate unul peste altul și fixate pe un dispozitiv cu mâner , în care se transportă mâncarea (
SÚLĂ , sule , s . f . 1. Unealtă ( folosită de cizmari și de cojocari ) formată dintr - un ac lung și gros de oțel , drept sau curb , fixat într - un mâner , cu care se găurește pielea , talpa etc . spre a putea petrece acul sau ața prin ele . 2. ( Reg . ) Pește mic cu corpul foarte subțire și alungit ( Syngnatus
SUPRANUMERÁR , - Ă , supranumerari , - e , adj . Care este peste numărul prevăzut , fixat sau necesar . - Supra - + numerar ( după fr .
SUPRATÁXĂ , suprataxe , s . f . Taxă suplimentară adăugată altei taxe fixate anterior . - Supra - + taxă ( după fr .
TĂBLÍE , tăblii , s . f . 1. Tablă ^1 ( 2 ) . 2. Parte a unei lucrări de tâmplărie , fierărie sau arhitectură , formată dintr - un panou de lemn , de metal , de faianță , de material plastic etc . fixat pe scheletul unei mobile , al unei
TABULATÓR , tabulatoare , s . n . Dispozitiv al unei mașini de scris care permite ca , odată fixată lungimea unui rând , să poată fi automat menținută și pentru rândurile
TÁCTIC , - Ă , tactici , - ce s . f . , adj . I. S . f . 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă de studiul , organizarea , pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate . 2. Știința de a determina , pentru o perioadă relativ scurtă , linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic , în funcție de împrejurările social - politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental . II. Adj . Care ține de tactică ( I ) , privitor la tactică ; conform cu o anumită
TALIÁN , taliane , s . n . ( Reg . ) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți , folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori . [ Pr . : - li -
TALONÉTĂ , talonete , s . f . Bucată de carton fixată în dreptul călcâiului la un obiect de încălțăminte , pentru a asigura rezistența
TANDALÚȚĂ , tandaluțe , s . f . Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui , cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă . - Et .