Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOCUL SAU

 Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 621 pentru LOCUL SAU.

VĂGĂUNĂ

... VĂGĂÚNĂ , văgăuni , s . f . 1. Loc înfundat între dealuri sau

 

PIERDE

... ști unde se află , unde a pus , unde a rătăcit ( un bun material ) . 2. Tranz . A nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul , locul etc . căutat ; a greși direcția . 3. Refl . Fig . A se lăsa absorbit de ... un război , într - o întrecere ; a nu câștiga un proces etc . 5. A sosi prea târziu , a nu ajunge sau a nu face ceva la timp . 6. A folosi timpul în mod nerațional , irosindu - l sau profitând insuficienit de el . III. 1. Tranz . ( Pop . ) A ucide , a omorî . 2. Tranz . ( Înv . și pop . ) A distruge ...

 

IZVOR

... IZVÓR , izvoare , s . n . 1. Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului ; fântână . 2. Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor ( 1 ) , o apă curgătoare ; începutul unui râu ; obârșie . 3. Sursă de lumină sau

 

SCURSURĂ

... SCURSÚRĂ , scursuri , s . f . 1. Apă sau alt lichid ( murdar ) care se scurge dintr - un loc . 2. Loc

 

PASAJ

... PASÁJ , pasaje , s . n . 1. Spațiu amenajat între două rânduri de clădiri sau coridor al unei clădiri așezat la nivelul străzii , pe care trec pietoni sau , rar , vehicule dintr - o stradă în alta ; p . gener . loc de trecere . 2. Fragment dintr - un text scris . 3. Migrațiune periodică a păsărilor . 4. Trecere a metalelor , a fibrelor ...

 

STRÂNS

... Legat , înfășurat bine . 2. Prins , apucat , cuprins cu putere ( în mâini ) . 3. Presat din mai multe părți ; înghesuit . 4. ( Despre părți ale corpului omenesc ) închis sau încleștat . 5. ( Despre pânză , hârtie etc . ) Înfășurat , împăturit . 6. ( Despre ființe sau părți ale lor ) Ghemuit , zgârcit ; contractat . II. Adj . 1. ( Despre lucruri ) Adunat la un loc ; îngrămădit . 2. ( Despre bani , avuții ) Agonisit , economisit , acumulat . 3. Așezat la loc sigur , pus bine . III. Adv . 1. ( Indică gradul cel mai înalt al unor acțiuni ) a ) Foarte tare , foarte puternic ( ca să nu se ...

 

SCHIMB

... SCHIMB , schimburi , s . n . 1. Înlocuire a cuiva cu altcineva sau a ceva cu altceva ( de aceeași natură ) . 2. Faptul de a ceda un lucru , un bun , pentru a lua ... în același interval de timp la lucru într - o secție , într - un serviciu etc . în care lucrează mai multe rânduri de angajați ; echipă de lucrători sau persoane care , după un interval de timp determinat , înlocuiește sau este înlocuita în muncă de altă echipă sau de altă persoană ; interval de timp cât lucrează astfel o echipă sau o persoană . 5. ( Mai ales la pl . ) Rufărie de corp ( sau

 

TREI

... TREI num . card . 1. Număr care are în numărătoare locul între doi și patru și care se indică prin cifra 3 sau III. 2. Compuse : trei frați s . m . = plantă erbacee cu flori galbene , plăcut mirositoare , cu cinci petale ( Viola saxatilis ) ; trei - frați - pătați s . m . = a ... leșeștile s . m . = dans popular bătrânesc din nordul Moldovei , având un ritm binar , executat prin pași simpli spre dreapta și sărituri cu bătaia călcâielor pe loc ; melodie după care se execută acest dans ; trei - păzește s . m . = dans popular oltenesc , în ritm binar , vioi , executat de bărbați în formație liniară , stând ...

 

TERMEN

... 1 , 2 , 3 ) s . n . , termeni , ( 4 , 5 , 6 , 7 , 8 ) s . m . 1. S . n . Dată fixă la care , potrivit unei învoieli , unei decizii sau unei dispoziții prealabile , se execută o obligație ( bănească ) sau se realizează ceva ; soroc . 2. S . n . Interval de timp , stabilit dinainte , în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva . 3. S . n . ( Înv . ) Limită , hotar , sfârșit . 4. S . m . ( În loc . și expr . ) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de legi . A fi în termen = a - și face ... expresie . 6. S . m . Fig . ( În expr . ) A fi în termeni buni ( sau răi ) cu cineva = a fi în relații bune ( sau rele ) cu cineva . 7. S . m . ( Mat . ) Fiecare dintre monoamele unui polinom ; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau

 

SINGULAR

... Gram . ; în sintagmele ) Număr singular ( și substantivat , n . ) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr - o categorie de ființe , de obiecte etc . Persoana întâi ( sau a doua , a treia ) singular = persoană gramaticală care indică numărul singular ( 1 ) . 2. Care aparține sau este caracteristic unui singur sau unui anumit exemplar dintr - o categorie , care se referă la un singur sau la un anumit exemplar dintr - o categorie ; individual ; care se deosebește de alți indivizi , de alte fenomene etc . din aceeași categorie prin anumite trăsături distincte ... raport cu ceilalți indivizi , celelalte fenomene etc . din aceeași categorie ; care este singur , izolat printre sau față de indivizii din aceeași categorie ; care ocupă un loc

 

LINIE

... s . f . 1. Trăsătură simplă și continuă ( de forma unui fir ) făcută pe o suprafață cu tocul , cu creta , cu creionul etc . 2. Trăsătură reală sau imaginară care indică o limită , o direcție sau leagă ( pe o hartă , pe un plan etc . ) diferite puncte în spațiu . 3. ( Fam . ) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru ; liniuță . 4. Riglă ... În linie = în șir drept , în rând , în aliniere . 7. ( Livr . ) Rând de cuvinte într - o pagină scrisă . 8. Succesiune , serie a strămoșilor sau a descendenților ; filiație . 9. Sistem ( sau parte a unui sistem ) de fortificații , de adăposturi și de baraje militare destinate să întărească apărarea unui teritoriu , a unui punct ... delimitată dintr - o asemenea rețea . 11. Itinerar , traseu ( al unui serviciu de transport ) . 12. Ansamblu de fire , de cabluri etc . care fac legătura între două sau mai multe puncte . 13. ( Mai ales la pl . ) Trăsătură caracteristică ce dă forma , aspectul , caracterul unui obiect , al unui tot , în special al unei figuri ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>