Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R.

 Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 481 pentru R..

RĂFUIALĂ

RĂFUIÁLĂ , răfuieli , s . f . Faptul de a se răfui . [ Pr . : - fu - ia - ] - Răfui + suf . -

 

RĂGĂLIE

RĂGĂLÍE , răgălii , s . f . ( Reg . ) Îngrămădire de rădăcini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgătoare , care servește ca ascunzătoare pentru pești ; p . gener . îngrămădire de lemne , bușteni , crengi etc . aduse de apă și oprite la cotitura unei ape curgătoare , formând un fel de

 

RĂGUȘI

RĂGUȘÍ , răgușesc , vb . IV . Intranz . A i se îngroșa și a - i slăbi cuiva vocea din cauza inflamării laringelui , a coardelor vocale . - Et . nec . Cf . %

 

RĂGUȘIT

RĂGUȘÍT , - Ă , răgușiți , - te , adj . Care vorbește sau strigă gros , dogit din cauza inflamării laringelui , a coardelor vocale ; hodorogit ; ( despre vocea oamenilor sau strigătul animalelor ; adesea adverbial ) îngroșat și slăbit . - V.

 

RĂMÂNEA

RĂMÂNEÁ vb . II v .

 

RĂMURIȘ

RĂMURÍȘ , rămurișuri , s . n . Totalitatea ramurilor unui copac ; desiș ; rămuriște . - Ramură + suf . -

 

RĂPĂIT

RĂPĂÍT^2 s . n . Faptul de a răpăi ; zgomotul ploii , al grindinii etc . care cade pe o suprafață tare . V. răpăi . RĂPĂÍT^1 adv . ( Rar ) Cu zgomote sacadate , scurte și dese . - V.

 

RĂPĂITOR

RĂPĂITÓR , - OÁRE , răpăitori , - oare , adj . ( Rar ) Care răpăie . [ Pr . : - pă - i - ] - Răpăi + suf . -

 

RĂPĂNOS

RĂPĂNÓS , - OÁSĂ , răpănoși , - oase , adj . ( Adesea substantivat ) Care are rapăn ; bolnav de

 

RĂPȘTI

RĂPȘTÍ , răpștesc , vb . IV . ( Reg . ) 1. Intranz . A murmura , a cârti . 2. Refl . A se

 

RĂPCIUGĂ

RĂPCIÚGĂ s . f . 1. Boală contagioasă ( la cai ) , caracterizată prin ulcerații pe mucoasa nazală , respirație grea etc . ; morvă . 2. Epitet dat unui animal slab , neîngrijit , bolnav , bătrân . - Et .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>