Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPRĂȘTIA

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 72 pentru ÎMPRĂȘTIA.

DISPERSAT

DISPERSÁT , - Ă , dispersați , - te , adj . Împrăștiat . V.

 

DUCE

... a se mișca , a pleca undeva sau către cineva . 2. ( Despre vești , zvonuri etc . ) A se răspândi , a se împrăștia . 3. Fig . A trece ; a dispărea . 4. A muri ; a se sfârși . III. Intranz . A rezista ...

 

EMANA

... EMANÁ , emán , vb . I . 1. Tranz . A emite , a degaja , a împrăștia un gaz , vapori , un miros etc . ; a exala . 2. Intranz . A proveni , a veni de la . . . ; a izvorî ...

 

EXALA

... EXALÁ , exál , vb . I . Tranz . A emite , a împrăștia

 

GROS

GROS ^2 , groși , s . m . Măsură folosită în comerț pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de același fel , egală cu 12 duzini , adică 144 de bucăți . GROS ^1 , GROÁSĂ , groși , groase , adj . , GROS adv . , s . n . , GROS , groși , s . m . I. Adj . 1. ( Despre corpuri cilindrice ) Care are diametrul sau circumferința mai mari decât dimensiunile obișnuite . Trunchi gros . 2. Care are volum mare , care depășește prin volum dimensiunile obișnuite ; voluminos . Carte groasă . 3. Mare , în sens vertical , de la suprafață în adâncime sau de la suprafață până la bază . Strat gros . 4. ( Despre fluide ) Care curge sau se împrăștie greu ; dens . II. Adj . Fig . 1. ( Despre voce , glas , sunete , adesea adverbial ) Adânc , grav . 2. ( Înv . ) Grosolan , bădăran ; incult ; care trădează pe omul bădăran sau incult . III. Adv . 1. ( Pop . și fam . ) Mult , din plin , din belșug . Câștigă gros . 2. ( Înv . ) În linii mari , superficial , în mod grosolan . IV. S . n . 1. Partea cea mai numeroasă dintr - o colectivitate , dintr - un ansamblu de obiecte , de fenomene ( de același fel ) ; greu . 2. ( Pop . și fam . ) Închisoare . V. S . m . ( Reg . ) Buștean , trunchi ; bârnă (

 

IROSI

... irosesc , vb . IV . Tranz . și refl . A ( se ) consuma făcând risipă , a ( se ) cheltui în mod ușuratic , a ( se ) împrăștia

 

LUCITOR

LUCITÓR , - OÁRE , lucitori , - oare , adj . ( Despre surse de lumină ) Care împrăștie lumină ; strălucitor ;

 

MRĂNIȚOS

MRĂNIȚÓS , - OÁSĂ , mrănițoși , - oase , adj . ( Despre pământ ) Peste care s - a împrăștiat mraniță ; îngrășat cu mraniță . - Mraniță + suf . -

 

NĂSADĂ

NĂSÁDĂ , năsade , s . f . 1. ( Pop . ; colectiv ) Snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați ( cu vitele ) . 2. ( Reg . ) Arie ( unde se treieră

 

POLOGAR

POLOGÁR , pologari , s . m . ( Reg . ) Persoană care întoarce , împrăștie și adună fânul cosit ; pologaș . - Polog ^1 + suf . -

 

PREFIRA

... se furișa , a se strecura . 3. Refl . și tranz . A ( se ) răsfira , a ( se ) răspândi , a ( se ) împrăștia

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>