Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTĂRI
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 138 pentru ÎNTĂRI.
ASEDIÁ , asediez , vb . I . Tranz . A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit . [ Pr . : - di -
ASÉDIU , asedii , s . n . Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit , pentru a - l
AUTENTIFICÁT , - Ă , autentificați , - te , adj . ( Despre acte ) Întărit cu formele legale ; legalizat . [ Pr . : a - u - ] - V.
BÁȘCĂ , băști , s . f . 1. ( Înv . și reg . ) Beci . 2. ( Înv . ) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație în afara zidurilor ei ; redută . [ Var . : báștă s .
BÁNDĂ^2 , benzi , s . f . 1. Fâșie de stofă , hârtie , de piele etc . cu care se înfășoară , se leagă sau se întărește ceva ; bantă . 2. ( în sintagmele ) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului . Bandă rulantă ( sau de transport , continuă ) = fâșie lată de piele , de cauciuc , de plăci metalice etc . , pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație ; conveier . Lucru pe ( sau la ) bandă ( rulantă ) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o banda rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei . Bandă de imagini = peliculă cinematografică . Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum , pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule . Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul . 3. Margine elastică a mesei de biliard . 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare . 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore . 6. ( în sintagmele ) Bandă ...
... sau de pânză , aplicată pe turul ^2 pantalonilor , al izmenelor sau al chiloților , pentru a - i cârpi sau pentru a - i întări
... curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele , ițarii etc . ; brâneț . 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului , pentru a le întări
BRETÉSĂ , bretese , s . f . 1. Lucrare de fortificație medievală care întărea altă fortificație . 2. Armătură mobilă a coifului care apăra
... BUIURDISÍ , buiurdisesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . ) A transmite oficial un ordin , o cerere , o plângere etc . unei autorități inferioare ; a întări
BUTONIÉRĂ , butoniere , s . f . Tăietură mică într - o stofă , într - o pânză etc . , ale cărei margini sunt bine întărite ( și în care se încheie un nasture ) ; p . ext . parte a reverului unde se înfige o floare , o insignă etc . [ Pr . : - ni -
... a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă ; a oțeli . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) întări