Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNVĂȚĂTURĂ

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 46 pentru ÎNVĂȚĂTURĂ.

PARIMIE

... PARIMÍE , parimii , s . f . 1. ( Rar ) Proverb ; maximă ; pildă , învățătură

 

PEDAGOG

... la pregătirea lecțiilor în anumite școli sau în internate . 3. ( În antichitate ) Sclav instruit care însoțea pe copiii stăpânului la școală și îi ajuta la învățătură

 

PESTILENȚĂ

... PESTILÉNȚĂ , pestsilențe , s . f . ( Livr . ) 1. Boală contagioasă , molimă ; spec . ciumă . 2. Fig . Învățătură

 

PILDĂ

... PÍLDĂ , pilde , s . f . 1. Ceea ce poate servi cuiva drept învățătură , drept model de urmat , drept termen de comparație ; ceea ce poate servi ca obiect de imitație sau inspirație în privința formei , aspectului etc . ; model , exemplu ...

 

PILDUI

... PILDUÍ , pilduiesc , vb . IV . ( Înv . ) 1. Refl . A lua model , exemplu de la cineva sau ceva ; a trage o învățătură . 2. Tranz . A aplica cuiva o pedeapsă severă ( care să servească drept pildă și altora ) . 3. Tranz . A exemplifica , a ...

 

PORUNCĂ

... Comunicare de interes public , făcută de o autoritate comunală . 3. ( În religia creștină ; în sintagma ) Cele zece porunci = decalogul . 4. ( Înv . și pop . ) Lege morală ; învățătură

 

PRECEPT

... PRECÉPT , precepte , s . n . Formulă , principiu , învățătură

 

PRICOPSEALĂ

... PRICOPSEÁLĂ , pricopseli , s . f . ( Pop . ) 1. Situație materială bună , bunăstare , bogăție ; câștig , profit ( fără muncă ) , chilipir . 2. Știință de carte , învățătură

 

PROFETISM

PROFETÍSM s . n . 1. Curent religios care propagă învățătura și susține menirea profeților . 2. Caracter profetic ;

 

PROSTIE

... PROSTÍE , prostii , s . f . 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură , starea omului prost ; ( concr . ) faptă , comportare , vorbă care denotă o astfel de stare . 2. Vorbă , faptă sau lucru lipsite de seriozitate , de importanță ; fleac ; absurditate ...

 

PROVERB

... PROVÉRB , proverbe , s . n . 1. Învățătură morală populară născută din experiență , exprimată printr - o formulă eliptică sugestivă , de obicei metaforică , ritmică sau rimată ; zicală , zicătoare , parimie . 2. ( Franțuzism ) Operă dramatică scurtă ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>