Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘCOALĂ
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 66 pentru ȘCOALĂ.
... FIT s . n . A trage la fit ( Fam . ; în expr . ) = a lipsi de la datorie , în special de la orele de școală
HEGELIANÍSM s . n . Doctrina lui Hegel și a adepților săi ; școala lui Hegel . [ Pr . : - li -
... INSTITÚT , institute , s . n . 1. Instituție în care se fac cercetări științifice de specialitate . 2. ( În trecut ) Școală
... bolnav într - un spital pentru tratament ; a spitaliza . 2. A sili pe cineva să stea ( închis ) într - un ospiciu , într - o școală
... JAINÍSM s . n . Religie și școală
... LÉCȚIE , lecții , s . f . 1. Formă de bază a organizării activității instructiv - educative din școală , desfășurată cu o clasă de elevi , într - un timp determinat , sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de ...
... n . , adj . 1. S . n . Carte care cuprinde noțiunile de bază ale unei științe , ale unei arte sau ale unei îndeletniciri practice ; spec . carte de școală . 2. Adj . Care este făcut cu mâna ; de mână . 3. Adj . ( Despre oameni ) Care execută lucrări de mână ; p . ext . care lucrează cu mâinile . [ Pr ...
MATRÍCOL , - Ă , matricoli , - e , s . f . , adj . 1. S . f . Registru în care se înscriu , într - o instituție , numele persoanelor a căror evidență este necesară ; ( în special ) registru folosit în școli , în care se înscriu numele , datele personale și situația școlară a elevilor . 2. S . f . ( Ieșit din uz ) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev ( și numărul sub care era înscris aici ) și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept . 3. Adj . De matricolă ; matricular . [ Var . : matrícul , - ă s . f . ,
... MICROUZÍNĂ , microuzine , s . f . Uzină ( - școală
... MIMÁNSA s . f . Școală filosofică indiană , fundată în sec . III a . Cr . , care a promovat atomismul în cadrul unei concepții dualiste și a abordat ...
NEOGRAMÁTIC , - Ă , neogramatici , - ce , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( În sintagmele ) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice ( considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi ) și promovează studiul limbilor moderne . 2. S . m . și f . Adept al curentului neogramatic ( 1 ) . [ Pr . : ne - o - ] - Neo - + gramatic ( după germ . Junggrammatiker , fr . néo - grammairien , it .