Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AERIAN
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 65 pentru AERIAN.
FLÓTĂ , flote , s . f . 1. Totalitatea navelor fluviale , maritime sau aeriene ale unui stat . 2. Soluție sau suspensie de coloranți sau de alte substanțe chimice , folosită în operațiile de finisare a materialelor textile ( albire , vopsire etc . ) . 3. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate , în care pieile se țin nemișcate un timp îndelungat , după ce au parcurs șirurile de bazine de
... FUNICULÁR , funiculare s . n . , adj . 1. S . n . Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi , pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale , folosit în regiunile muntoase ...
HIDROAVIÁȚIE , hidroaviații , s . f . Mijloc de locomoție aeriană cu hidroavioane . [ Pr . : - dro - a - vi -
HIDROGLISÓR , hidroglisoare , s . n . Ambarcație cu fundul plat , puțin cufundată în apă , care se mișcă extrem de repede , fiind pusă în mișcare de o elice
IÁRBĂ , ierburi , ( 2 ) s . f . 1. Nume generic dat plantelor erbacee , anuale sau perene , cu părțile aeriene verzi , subțiri și mlădioase , folosite pentru hrana animalelor . 2. Buruieni de tot felul . 3. Pajiște . 4. Compuse : iarbă - de - mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi , care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie ; zegras ( Zostera marina ) ; iarba - broaștei = mică plantă acvatică , cu frunze rotunde , lucitoare , care ( datorită pețiolului lung ) plutesc la suprafața apei , și cu flori albe ( Hydrocharis morsus - ranae ) ; iarba - ciutei = plantă perenă din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule ( Doronicum austriacum ) ; iarba - fiarelor = a ) plantă erbacee veninoasă , cu frunze opuse , acoperite cu peri , cu flori albe - gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ; b ) ( în basme ) iarbă cu putere miraculoasă , cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată ; p . ext . putere supranaturală , care poate ajuta la ceva greu de obținut ; iarba - găii = plantă erbacee cu frunze dințate , acoperite cu peri aspri , cu flori galbene ( Picris hieracioides ) ; iarbă - creață = izmă - creață ; iarbă - deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri , cu frunze înguste și flori verzi , dispuse în panicule ( Poa nemoralis ) ; iarbă - grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ , ...
LEGĂTÚRĂ , legături , s . f . I. 1. Legare ; mod de a uni două corpuri , prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt ; joncțiune . 2. Mijloc de comunicare ( aeriană , telegrafică etc . ) . 3. Piesă , dispozitiv , obiect ( flexibil ) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte , cu care este fixat , imobilizat cineva sau ceva . 4. Basma . 5. Scoarțele și cotorul în care se află legată o carte . 6. Obiecte legate împreună ( într - o pânză sau cu o sfoară , o curea etc . ) spre a se păstra sau a se transporta mai ușor ; sarcină , boccea ; mănunchi . II. Fig . 1. Relație între fenomene , persoane , colectivități etc . 2. Relație de rudenie , de dragoste sau de prietenie . 3. Contact stabilit și menținut între diferite persoane , instituții , state etc . 4. ( Înv . ) Acord , înțelegere , convenție . 5. Concordanță între părțile unei expuneri , ale unei argumentări . 6. ( În loc . prep . ) În legătură cu . . . = referitor
LEST , lesturi , s . n . Încărcătură formată din nisip , pietriș , plumb etc . care asigură stabilitatea navelor de apă sau aeriene ; balast ,
METRÓU , metrouri , s . n . Mijloc de transport în comun pe cale ferată urbană subterană , mai rar aeriană sau la nivelul solului ; tren subteran , metropolitan ( 2 ) . [ Var . : metró s .
... NAVIGÁȚIE , navigații , s . f . 1. Faptul de a naviga ; drum parcurs de un vehicul maritim , fluvial , aerian sau spațial ( 1 ) pe apă , călătorie faculă cu o navă . 2. Știința și tehnica de a conduce o navă sau o aeronavă . 3 ...
OCTÁNT , octante , s . n . 1. Instrument de navigație maritimă și aeriană sau care servește la măsurarea înălțimii aștrilor , a distanțelor lor unghiulare etc . 2. A opta parte din circumferința unui cerc sau dintr - o suprafață
PARAFÚLGER , parafulgere , s . n . 1. ( Înv . ) Dispozitiv de protecție contra supratensiunilor la instalațiile de telecomunicații de pe linii aeriene . 2. ( Înv . ) Paratrăsnet . - Para ^2 - +