Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARGUMENT

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 41 pentru ARGUMENT.

RAȚIONAMENT

RAȚIONAMÉNT , raționamente , s . n . Înlănțuire logică de judecăți , care duce la o concluzie ; p . ext . șir de argumente de care se servește cineva în judecarea unei chestiuni sau pentru a - și susține punctul de vedere . [ Pr . : - ți -

 

RECOMENTA

RECOMENTÁ , recomentez , vb . I . Tranz . A comenta încă o dată aducând argumente noi , făcând observații inedite . - Re ^1 - +

 

REFUTA

REFUTÁ , refutez , vb . I . Tranz . ( Franțuzism înv . ) A combate o afirmație , o teorie etc . prin argumente

 

SFAT

SFAT , sfaturi , s . n . 1. Vorbe , argumente spuse cuiva pentru a - l convinge să procedeze într - un anumit fel , într - o împrejurare dată ; povață , îndemn , îndrumare . 2. Adunare de oameni întruniți pentru a delibera , a lua hotărâri sau ( în trecut ) a ajuta la conducerea țării . 3. Consfătuire , consiliu . 4. ( Rar ) Zvon , veste , vorbă . [ Var . : svat s .

 

SOFISM

... al conținutului ( fiind bazat pe un echivoc , pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc . ) , adesea folosit pentru a induce în eroare ; p . gener . argument

 

SOFISTIC

SOFÍSTIC , - Ă , sofistici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre raționamente , teorii etc . ) Întemeiat pe sofisme ; p . gener . ( despre afirmații , argumente etc . ) fals , eronat . 2. S . f . Denaturare ( intenționată ) a unui silogism , a unui raționament , a unei afirmații , adesea cu scopul de a înșela ; argumentație

 

SUBSIDIAR

SUBSIDIÁR , - Ă , subsidiari , - e , adj . Care se adaugă , ca element secundar , la argumentele pentru susținerea unui raționament , a unei teorii etc . ; complementar , auxiliar ,

 

SUSȚINE

SUSȚÍNE , susțín , vb . III . 1. Tranz . A servi de suport ( unui lucru ) ; a sprijini . 2. Tranz . Fig . A lua o atitudine favorabilă față de o acțiune , de o cauză etc . ; a sprijini ; a apăra . 3. Tranz . Fig . A aduce argumente în sprijinul unui principiu , al unei teorii etc . , a afirma cu tărie ceva , a proclama . 4. Tranz . Fig . A ajuta , a întreține cu mijloace materiale o instituție , o persoană etc . 5. Refl . A se ține în

 

TARE

TÁRE , tari , adj . , adv . I. Adj . 1. Care are o consistență solidă , care opune rezistență la apăsare și nu poate fi ușor pătruns , străbătut , desfăcut , despicat ; lipsit de moliciune , solid ; p . ext . trainic , durabil . 2. Care este lipsit de elasticitate , care nu se îndoaie ( decât cu greu ) , fără suplețe ; ( despre pânză sau obiecte de pânză ) scrobit , apretat . 3. ( Despre ființe sau părți ale corpului lor ) Care are forță sau rezistență fizică , voinic , robust , viguros , puternic . 4. ( Despre oameni și despre manifestările lor ) Care este în stare să reziste , să facă față încercărilor , cu voință fermă , energic , dârz , neclintit . 5. Care dispune de putere , de autoritate , care este stăpân pe o situație ; atotputernic . 6. ( Despre argumente ) Convingător , concludent ; clar , categoric . 7. ( Despre fenomene ale naturii ) Care se manifestă cu violență . 8. ( Despre sunete , zgomote ) Care este emis cu putere , care răsună până departe , se aude bine . 9. ( Despre aer ) Răcoros , rece , tăios ; p . ext . curat , ozonat . 10. ( Despre băuturi alcoolice ) Care are o concentrație mare de alcool . 11. ( Despre culori ) Bătător la ochi ; viu , puternic , intens , aprins . II. Adv . 1. Foarte , mult , extrem , teribil , grozav . 2. Cu forță , cu intensitate , cu putere . 3. ( Pe lângă verbe ca " a ...

 

TOPIC

TÓPIC , - Ă , topici , - ce , s . f . , s . n . , adj . I. S . f . 1. ( Lingv . ) Ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază . 2. ( La pl . ; în retorica antică ) Argumente de natură generală , aplicabile în toate cazurile analoage ; locuri comune . II. Adj . 1. Care aparține topicii ( I ) , privitor la topică . 2. ( Despre nume ) Care denumește locuri , localități . III. S . n . , adj . ( Medicament ) aplicat local ,

 

ZDROBITOR

... ZDROBITÓR , - OÁRE , zdrobitori , - oare , adj . , s . f . , s . n . I. Adj . 1. Care zdrobește . 2. Fig . Care înlătură orice îndoială ; hotărâtor . Argument zdrobitor . II. 1. S . f . Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire , rupere , smulgere etc . a unor materiale textile , a unor ...

 

<<< Anterioarele