Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARTICULA

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 81 pentru ARTICULA.

CLICHET

CLICHÉT , clichete , s . n . Organ de mașină în formă de bară scurtă articulată la un capăt , iar cu celălalt capăt astfel profilat încât să împiedice rotirea într - un anumit sens a unei roți

 

COASTĂ

COÁSTĂ , coaste , s . f . 1. Fiecare dintre oasele - perechi lungi , înguste și arcuite , articulate în spate de coloana vertebrală , iar în față de stern , care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate . 2. Partea laterală a corpului omenesc , de la umeri până la coapse ; partea analoagă a corpului animalelor . 3. Pantă . 4. Mal , țărm ( al unei mări ) . 5. ( Ieșit din uz ) Flanc al unei

 

COMPAS

COMPÁS , compasuri , s . n . 1. Instrument de măsură și de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc , formate din două brațe articulate , prevăzute la capete cu un vârf și cu un dispozitiv de desenat ( creion , trăgător , cretă etc . ) . 2. ( Rar )

 

COTIL

COTÍL , cotili , s . m . Cavitate osoasă în care se articulează un alt

 

CRONCĂNI

CRONCĂNÍ , croncănesc , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre ciori , corbi etc . , la pers . 3 ) A scoate sunete caracteristice speciei . 2. ( Despre oameni ) A scoate strigăte nearmonioase , a vorbi articulând cuvintele în mod dezagreabil , gutural și nedeslușit . [ Var . : croncăí vb . IV ] - Cronc + suf . -

 

CULBUTOR

CULBUTÓR , culbutoare , s . n . 1. Basculator . 2. Element al mecanismului de distribuție , format dintr - o pârghie articulată care transmite mișcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere

 

CUVÂNTA

... a zice ; a declara . 2. Tranz . A ține un discurs . 3. Intranz . A avea facultatea de a articula

 

DENTALĂ

DENTÁLĂ , dentale , adj . f . Consoană dentală ( În sintagma ) ( și substantivat , f . ) = consoană care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau

 

DEZARTICULAT

DEZARTICULÁT , - Ă , dezarticulați , - te , adj . 1. ( Despre oase ) Ieșit , sărit din articulații ; dislocat . 2. Fig . Incapabil de mișcări coordonate ; ( despre mișcări ) care arată , trădează lipsă de coordonare ; dezordonat . 3. ( Despre membre sau părți ale lor ) Amputat la nivelul unei articulații . 4. ( Rar ; despre cuvinte și despre sunetele vorbirii ) Rău articulat , pronunțat

 

DIASTAZĂ

DIASTÁZĂ , diastaze , s . f . 1. ( Biol . ) Enzimă . 2. ( Med . ) Despărțire accidentală a două oase articulate , în urma unei lovituri , a unui efort brusc etc . [ Pr . : di -

 

FOFEAZĂ

FOFEÁZĂ , fofeze , s . f . Nume dat mai multor obiecte în formă de aripă sau de braț : a ) aripa unei ferestre , a unei uși sau a unei porți ; b ) fiecare dintre brațele care poartă scaunele unui scrânciob ; c ) fiecare dintre aripile unei mori de vânt ; d ) fiecare dintre tălpile războiului de țesut ; e ) fiecare dintre lopățelele pe care se întinde tortul când se pune pe vârtelniță ; f ) fiecare dintre aripile unei grape

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>