Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARTICULAȚIE

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 55 pentru ARTICULAȚIE.

LOMBARTROZĂ

LOMBARTRÓZĂ , lombartroze , s . f . ( Med . ) Artroză a articulațiilor vertebrelor lombare ;

 

MONOARTICULAR

... MONOARTICULÁR , - Ă , monoarticulari , - e , adj . ( Anat . ) Cu o singură articulație

 

NEOARTROZĂ

... NEOARTRÓZĂ , neoartroze , s . f . ( Med . ) Articulație

 

NOD

... tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând ...

 

NODOZITATE

NODOZITÁTE , nodozități , s . f . 1. Formație patologică rezultată din înmulțirea celulelor rădăcinilor de leguminoase în urma infecției cu anumite bacterii . 2. Proeminență la articulațiile corpului sau a unei părți a lui . 3. Ridicătură mică , rotunjită pe suprafața unui

 

OMOPLAT

OMOPLÁT , omoplați , s . m . Os pereche triunghiular , lat și subțire , care formează partea posterioară a articulației umărului ; spată ,

 

ORTOPEDIE

ORTOPEDÍE s . f . Ramură a chirurgiei care se ocupă cu studiul și tratamentul bolilor și deformațiilor congenitale sau dobândite ale oaselor și ale articulațiilor

 

OSTEOARTRITĂ

OSTEOARTRÍTĂ s . f . Inflamație care cuprinde atât articulația , cât și partea osoasă din jur . [ Pr . : - te - o -

 

PINTEN

... obicei proeminențe , protuberanțe , excrescențe etc . 4. Proeminență a unei piese care servește la limitarea cursei altei piese în mișcare sau ca punct de articulație . 5. Construcție sau element de construcție care seamănă cu un pinten ( 1 ) și care susține sau întărește o zidărie , un terasament , consolidează un mal etc ...

 

POSTEROLINGUAL

... POSTEROLINGUÁL , - Ă , posterolinguali , - e , adj . ( Fon . ; și substantivat , f . ) ( Sunet ) care are baza de articulație

 

REUMATISM

REUMATÍSM , reumatisme , ( 2 ) s . n . 1. Denumire generală pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor , în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare , manifestate prin dureri și tulburări diverse , influențate de factorii climatici ; reumă . 2. ( La . pl . ) Durere reumatică . [ Pr . : - re -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>