Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEARTĂ

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 51 pentru CEARTĂ.

HÂRĂ

HÂRĂ , hâre , s . f . ( Reg . ) Ceartă , neînțelegere , zâzanie ( pentru lucruri

 

HĂRȚUI

HĂRȚUÍ , hărțuiesc , vb . IV . 1. Tranz . A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri , a nu lăsa în pace pe cineva ; a cicăli , a sâcâi , a pisa . 2. Tranz . A desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a - i provoca panică și de a nu - i permite deplasarea , pregătirea unor acțiuni de luptă , aprovizionarea etc . 3. Refl . recipr . A purta discuții repetate și contradictorii cu cineva , a se lua la ceartă sau la bătaie ; a se încăiera . [ Var . : hârțuí vb . IV ] - Harță + suf . -

 

HARȚĂ

HÁRȚĂ s . f . Încăierare ;

 

LEGA

LEGÁ^2 , leghez , vb . I . Tranz . ( Înv . ) A lăsa ceva prin legat ^2 , prin testament ; a testa ^1 . LEGÁ^1 , leg , vb . I . I. Tranz . 1. A împreuna , a uni strâns ( printr - un nod , o fundă ) capetele de sfoară , de ață , de sârmă , de lanț etc . ( astfel încât să formeze un tot ) . 2. A închide la gură un sac , o pungă , o boccea etc . , adunând marginile și înnodându - le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă ; a strânge , a împacheta un obiect sau un material într - o învelitoare ( basma , sac , pungă etc . ) și a o închide în felul arătat . 3. A fixa , a strânge ceva cu o funie , cu un șiret etc . ca să nu se desfacă sau să nu se clatine . 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a - i pune scoarțe ; a broșa , a cartona ; p . restr . a coperta . II. 1. Tranz . A prinde , a agăța , a atârna un obiect de altul cu ...

 

MAHALAGIOAICĂ

MAHALAGIOÁICĂ , mahalagioaice , s . f . Femeie care trăiește într - un cartier mărginaș , la periferia orașelor ; p . ext . femeie de rând , cu apucături vulgare , care se ceartă și bârfește ; mahalagiță , țață . - Mahalagiu + suf . -

 

MAHALAGIU

MAHALAGÍU , mahalagii , s . m . Bărbat care locuiește într - un cartier mărginaș , la periferia unui oraș ; p . ext . bărbat cu apucături vulgare , grosolane , care se ceartă și bârfește . - Mahala + suf . -

 

OCARĂ

OCÁRĂ , ocări , s . f . ( Pop . ) Vorbă sau faptă care mustră , ceartă , rușinează pe cineva ; ocărâre ; umilire , înfruntare ; defăimare , jignire , insultă ; situație rușinoasă , dezonorantă în care se află cineva ; rușine ,

 

PÂRȚAG

PÂRȚÁG s . n . ( Pop . și fam . ) Acces de furie , gust de ceartă ; capriciu , toană . - Pârț + suf . -

 

PERIPISCĂ

PERIPÍSCĂ , peripiște , s . f . ( Înv . ) Motiv ( de proces ) ; neînțelegere , ceartă . [ Pl . și :

 

POARĂ

POÁRĂ s . f . ( Reg . ) Ceartă , vrajbă ,

 

POTCĂ

PÓTCĂ , potce , s . f . ( Pop . ) 1. Încurcătură , necaz , belea ; vrajbă , ceartă . 2. Epitet depreciativ pentru o persoană nedezvoltată din punct de vedere fizic , urâtă sau schiloadă ; pocitanie ; p . ext . epitet depreciativ pentru o persoană fără

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>