Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEREREA

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 46 pentru CEREREA.

PIAȚĂ

PIÁȚĂ , piețe , s . f . I. 1. Loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri , mai ales cu produse agroalimentare . 2. Loc întins și deschis dintr - o localitate , unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi , adesea amenajat cu spații verzi , statui etc . II. ( Ec . pol . ) Sferă a circulației mărfurilor ; cererea și oferta de

 

PLÂNSOARE

... PLÂNSOÁRE , plânsori , s . f . 1. Plâns ^1 . 2. ( Înv . și reg . ) Cerere

 

PROSPECTA

PROSPECTÁ , prospectez , vb . I . Tranz . 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile . 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață

 

RAGEA

... RAGEÁ , ragele , s . f . ( Turcism înv . ) Rugăminte , cerere

 

RECONVENȚIUNE

... RECONVENȚIÚNE , reconvențiuni , s . f . ( Jur . ) Cerere

 

REFERENDAR

REFERENDÁR , referendari , s . m . 1. Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe , la dispensele de vârstă etc . 2. ( Înv . )

 

REZOLUȚIE

REZOLÚȚIE , rezoluții , s . f . 1. Hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri . 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri , unui act etc . 3. ( Med . ) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic . 4. ( Jur . ) Desființare , cu efect retroactiv , a unui contract , în cazul în care una din obligațiile reciproce , cărora acesta le dă naștere , nu a fost executată . [ Var . : rezoluțiúne s .

 

ROGATORIE

... ROGATÓRIE , rogatorii , adj . Comisie rogatorie ( În sintagma ) = cerere adresată de o instanță judiciară cu sediul într - o anumită localitate ori țară către un organ de jurisdicție cu sediul în altă localitate ori țară ...

 

RUGĂCIUNE

... RUGĂCIÚNE , rugăciuni , s . f . Cerere

 

RUGĂMINTE

... RUGĂMÍNTE , rugăminți , s . f . Cerere

 

SOLICITA

... SOLICITÁ , solícit , vb . I . 1. A cere ( cu stăruință ) să i se acorde ceva , a se adresa cuiva cu o cerere . 2. A provoca , a trezi ; a atrage . 3. A supune un corp unei acțiuni fizice ( de tracțiune ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>