Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTITUI

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 371 pentru CONSTITUI.

ANTIATOM

ANTIATÓM , antiatom , s . m . Atom constituit dintr - un antinucleu , în jurul căruia se află pozitromi . [ Pr . : - ti - a - ] - Anti - +

 

ANTIMATERIE

ANTIMATÉRIE s . f . Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule , care prin aspect și însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur , dar , în situația în care ar intra în contact cu materia propriu - zisă , ambele s - ar anihila spontan , degajând o mare cantitate de energie . - Anti - + materie ( după fr . antimati�

 

ANTISOCIAL

ANTISOCIÁL , - Ă , antisociali , - e , adj . Care se abate de la regulile de bună conviețuire în societate , care constituie o primejdie pentru societate . [ Pr . : - ci -

 

ANTITON

ANTITÓN s . n . Emulsie constituită din ulei de in , gumă arabică și acid fosforic , folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare . - Anti - +

 

ANTURAJ

ANTURÁJ s . n . Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva , care înconjoară în mod obișnuit pe cineva ; mediul , compania , societatea în care trăiește

 

APERCEPTIV

APERCEPTÍV , - Ă , aperceptivi , - e , adj . Care se referă la apercepție , care constituie o

 

APOTEOTIC

APOTEÓTIC , - Ă , apoteotici , - ce , adj . ( Rar ) De apoteoză , care constituie o apoteoză . [ Pr . : - te - o - ] - Apote [ oză ] + suf . - otic ( după hipnoză -

 

APRECIATIV

APRECIATÍV , - Ă , apreciativi , - e , adj . Care constituie sau conține o apreciere . [ Pr . : - ci -

 

ARHETIPIC

ARHETÍPIC , - Ă , arhetipici , - ce , adj . Care constituie un arhetip ; ( rar ) arhetipal . - Arhetip + suf . -

 

ARHITRAVĂ

ARHITRÁVĂ , arhitrave , s . f . Element de construcție ( caracteristic arhitecturii clasice ) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe

 

AUTOCRITIC

AUTOCRÍTIC , - Ă , autocritici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Analiză critică a activității și comportării proprii , care constituie o metodă de bază în acțiunea de îmbunătățire a muncii și de educare comunistă a oamenilor muncii . 2. Adj . Făcut pe bază de autocritică , pătruns de spiritul autocriticii ; de autocritică . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - + critic ( ă ) ( sensul 1 după rus .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>