Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEPRINDERE

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 48 pentru DEPRINDERE.

LUPTĂ

... greutate , o nevoie sau pentru a se apăra . 4. Străduință depusă de cineva pentru a combate o idee , o concepție , o deprindere

 

MANIAC

MANIÁC , - Ă , maniaci , - ce , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care suferă de o manie ( 1 ) ; p . ext . ( om ) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva , având adesea deprinderi ciudate ; tipicar . [ Pr . : - ni -

 

MANIE

... psihomotorie , logoree , halucinații , incoerență a gândirii etc . ; p . ext . idee fixă care preocupă pe cineva . 2. ( Cu sens atenuat ) Preocupare exagerată pentru ceva ; deprindere

 

MITRIDATISM

MITRIDATÍSM s . n . ( Med . ) Imunitate la otrăvuri obținută prin deprinderea de a consuma doze crescânde din otrăvurile

 

MODĂ

... MÓDĂ , mode , s . f . 1. Obicei , deprindere colectivă , specifică la un moment dat unui mediu social ; spec . gust , preferință generalizată la un moment dat pentru un anumit fel de a se ...

 

MORAVURI

MORÁVURI s . n . pl . Totalitatea obiceiurilor și deprinderilor unui popor , ale unui grup social sau ale unei persoane ; conduită morală , moralitate . Bunele moravuri = decență în

 

NĂRĂVIT

NĂRĂVÍT , - Ă , nărăviți , - te , adj . ( Pop . ) Care are deprinderi , apucături rele : prost crescut , grosolan . V.

 

OBIȘNUINȚĂ

... OBIȘNUÍNȚĂ , obișnuințe , s . f . Faptul de a fi obișnuit cu ceva , de a avea un anumit obicei ; deprindere

 

PĂRĂSI

... o îndeletnicire etc . ; a renunța la . . . 3. Tranz . și ( reg . ) refl . A se lăsa , a se lepăda de o deprindere

 

POLIGON

POLIGÓN , poligoane , s . n . 1. ( Geom . ) Suprafață plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte , numite laturi . 2. ( Uneori cu determinarea " de tragere " ) Teren special amenajat în cuprinsul căruia se fac exerciții și se execută trageri cu arme de foc . 3. Teren amenajat pentru deprinderea conducerii

 

POLITEHNIZARE

POLITEHNIZÁRE s . f . Orientarea învățământului ( de cultură generală ) către dezvoltarea cunoștințelor tehnice și spre obținerea unor deprinderi practice în diverse ramuri ale tehnicii . - După rus .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>