Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DINTE

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 178 pentru DINTE.

BALENĂ

BALÉNĂ , balene , s . f . 1. Gen de mamifere acvatice lungi de 10 - 20 m , cu lame cornoase lungi în loc de dinți ( Balaena ) ; ( înv . ) chit ^3 . 2. Lamelă flexibilă fabricată din lamele cornoase de balenă ( 1 ) ( sau din materiale plastice ) , care se întrebuințează pentru a ține întinsă pânza corsetelor , gulerelor , umbrelelor

 

BUCIARDĂ

BUCIÁRDĂ , buciarde , s . f . Ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți sau caneluri , folosit , pentru a imprima , prin lovire , puncte sau linii regulate pe fața pietrelor de

 

BUZĂ

BÚZĂ , buze , s . f . l . Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții . 2. Margine a unor obiecte , a unor vase . Buza străchinii . 3. Culme a unui deal , a unui pisc ; margine a unui șanț , a unei păduri etc . 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat ; tăiș . 5. ( În sintagma ) Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată , care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe

 

CÂLȚI

CÂLȚI s . m . pl . Fire scurte rămase în urma trecerii fuiorului de cânepă sau de in printre dinții daracului , din care se țese pânză de saci și de saltele , se fac funii

 

CĂDEA

CĂDEÁ , cad , vb . II . I. Intranz . 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutății , a se lăsa în jos ; a pica . 2. ( Despre dinți , păr , fulgi , frunze etc . ) A se desprinde din locul unde era fixat . 3. A se lăsa în jos continuând să fie prins ; a atârna , a se pleca . 4. A se răsturna , a se prăvăli ; a se dărâma , a se surpa . II. Intranz . Fig . 1. A pieri , a muri ( în luptă ) . 2. ( Despre orașe , poziții strategice etc . ) A ajunge în mâna adversarului , a fi cucerit . 3. A avea un insucces , a nu reuși . A căzut la examen . 4. ( Despre guverne , legi etc . ) A - și înceta existența , a nu mai fi în vigoare . 5. A nimeri din întâmplare , pe neașteptate într - un loc sau într - o situație . 6. A intra în . . . ( sau sub . . . ) , a fi cuprins de . . . . A căzut în extaz . 7. A se ...

 

CĂLUȘ

CĂLÚȘ , călușuri , s . n . 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal , spre a - l forța să țină gura deschisă ; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane , pentru a o împiedica să strige . 2. Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn . 3. Mică piesă de lemn cu o formă specială , pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical ; scaun . 4. Suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează ; șevalet . 5. Utilaj de foraj , pentru rotirea prăjinilor , folosit în forajul prin percuție sau în cel manual . 6. ( De obicei art . ) Numele unui dans popular cu figuri variate , jucat ( în preajma Rusaliilor ) de un grup de flăcăi ; melodie după care se execută acest dans ; călușar ( 1 ) , călușel ( 4 ) . - Cal + suf . -

 

CĂSUȚĂ

CĂSÚȚĂ , căsuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui casă ^1 ( 1 ) ; căscioară , căsișoară , căsulie . 2. Compartiment dintr - o cutie de litere tipografice , în care se păstrează un singur fel de literă . 3. ( La pl . ) Spațiile dintre dinții spatei , prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut - Casă ^1 + suf . -

 

CAȘALOT

CAȘALÓT , cașaloți , s . m . Mamifer asemănător cu balena , care trăiește în mările calde , caracterizat prin dezvoltarea mare a capului și prin prezența dinților pe falca inferioară ( Physeter

 

CAL

CAL , cai , s . m . 1. Animal domestic erbivor , cu copita nedespicată , folosit la călărie și la tracțiune ( Equus caballus ) ; p . restr . armăsar castrat . Calul de dar nu se caută la dinți ( sau în gură ) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt , fără să se mai țină seama de defecte . 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal ( 1 ) ; a ) aparat de gimnastică ; b ) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal ( 1 ) . 3. Compuse : ( Entom . ) calul - dracului ( sau calul - popii , cal - turtit , cal - de - apă ) = libelulă ; ( Iht . ) cal - de - mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului ; căluț de mare , hipocamp ( 2 ) ( Hippocampus

 

CANURĂ

CÁNURĂ s . f . Nume dat firelor scurte de lână rămase în dinții pieptenului după dărăcit , folosite ( ca bătătură ) pentru țesături mai

 

CARIA

CARIÁ , pers . 3 cariază , vb . I. Refl . ( Despre dinți ) A face carii , a se strica . [ Pr . : - ri -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>