Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOBÂNDI
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 64 pentru DOBÂNDI.
... FILOTIMÍE s . f . ( Înv . ) 1. Dărnicie , generozitate . 2. Ambiția de a dobândi
INFIRMITÁTE , infirmități , s . f . Starea celui infirm ; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident , a unei boli etc . ; beteșug , betegeală , betegie ;
INSTITUȚIONALIZÁ , instituționalizez , vb . I . Tranz . A face să dobândească un caracter instituțional , oficial ; a oficializa . [ Pr . : - ți -
INTERNAȚIONALIZÁ , internaționalizez , vb . I . Tranz . A face să dobândească un caracter internațional . [ Pr . : - ți -
LAMARCKÍSM s . n . Teorie biologică după care evoluția viețuitoarelor se explică prin influența variațiilor de mediu asupra comportamentului și morfologiei lor și care consideră că însușirile astfel dobândite se transmit ereditar . [ Pr . : -
LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale . 4. Atitudine , ținută care depășește limitele bunei - cuviințe ; lipsă de respect pentru formele obișnuite . 5. ( În sintagma ) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii , cerută de necesitatea rimei , ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică
MEGACOLÓN s . n . Dilatare pronunțată a intestinului gros , dobândită sau
... METÉC , meteci , s . m . ( În Grecia antică ; la pl . ) Categorie socială lipsită de drepturi politice , precum și de posibilitatea de a dobândi
MICROBÍSM s . n . Prezența în organism a unor germeni patogeni , uneori în stare latentă , ca urmare a rezistenței naturale sau dobândite a organismului
MIMETÍSM s . n . Însușire dobândită de unele animale în cursul selecției naturale , de a avea ori de a lua culoarea sau forma unor obiecte din mediul înconjurător ( pentru a se confunda cu acestea și a nu fi recunoscute de
MOȘÍE , moșii , s . f . 1. Mare proprietate ( funciară ) dobândită de cineva ( prin cumpărare , donație etc . ) ; proprietate ( mare ) de pământ cultivabil . 2. ( Înv . ) Pământ strămoșesc ; patrie . - Moș + suf . -