Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ECHILIBRU

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 60 pentru ECHILIBRU.

ECHILIBRAT

... ECHILIBRÁT , - Ă , echilibrați , - te , adj . 1. Care se află în stare de echilibru

 

ECHILIBRISTICĂ

ECHILIBRÍSTICĂ s . f . 1. Arta de a - și păstra echilibrul în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului ; număr de circ al echilibristului . 2. Fig . capacitatea de a se strecura cu îndemânare printre situații dificile ; totalitatea eforturilor și mijloacelor întrebuințate pentru a ieși dintr - o situație

 

FEEDBACK

FEEDBACK s . n . ( Cib . , Psih . ) Retroacțiune ( 1 ) care se manifestă la nivelul a diferite sisteme ( biologice , tehnice etc . ) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare ; retroacțiune inversă , conexiune inversă , cauzalitate inelară , lanț cauzal închis . [ Pr . : fídbec ] - Cuv .

 

GALENISM

GALENÍSM s . n . Veche teorie medicală conform căreia bolile ar fi cauzate de ruperea echilibrului dintre

 

HIDRAULIC

... HIDRAÚLIC , - Ă , hidraulici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință care studiază legile de echilibru

 

HIDROMECANIC

HIDROMECÁNIC , - Ă , hidromecanici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor , precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact . 2. Adj . Care aparține hidromecanicii ( 1 ) , care se referă la

 

LUNECA

LUNECÁ , lúnec , vb . I . 1. Intranz . A - și pierde echilibrul , călcând pe o suprafață lucioasă ; p . ext . a cădea . 2. Intranz . A se mișca , a se deplasa cu ușurință , lin , fără zgomot ; a se strecura ușor . 3. Refl . Fig . ( Înv ) A se lăsa ispitit , a se amăgi , a se înșela ; a

 

MECANIC

MECÁNIC , - Ă , mecanici , - ce , subst . , adj . I. S . f . 1. Știință care studiază mișcarea sau echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor ; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene ; mecanotehnică . 2. Disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcția și funcționarea mașinilor , îndeosebi a pieselor și a mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării . 3. Tratat , manual de mecanică ( I 1 , 2 ) . II. Adj . 1. Care aparține mecanicii ( I ) , privitor la mecanică , de mecanică . 2. ( Și adv . ) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism ; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor ; mecanizat . 3. ( Și adv . ) Care se realizează fără participarea conștiinței , a voinței ; mașinal , automat . III. S . m . și f . Specialist în mecanică ( I 1 ,

 

METASTABIL

... METASTABÍL , - Ă , metastabili , - e , adj . ( Despre echilibru

 

NEECHILIBRAT

... NEECHILIBRÁT , - Ă , neechilibrați , - te , adj . 1. Care nu se află în stare de echilibru

 

OTOLIT

... n . ( Anat . ) Corpuscul calcaros din urechea internă a vertebratelor sau din vezicula auditivă a nevertebratelor , care servește la formarea senzației de echilibru

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>