Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FEUDAL

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 51 pentru FEUDAL.

FEUDALIZAT

... FEUDALIZÁT , - Ă , feudalizați , - te adj . Care a devenit feudal

 

GENTILOM

GENTILÓM , gentilomi , s . m . ( în societatea feudală apuseană ) Nobil ,

 

GLOATĂ

GLOÁTĂ , gloate , s . f . 1. ( Depr . ) Mulțime ( pestriță ) de oameni strânși la un loc ; buluc , adunătură . 2. ( În orânduirea feudală ) Unitate de infanterie alcătuită din

 

HUSITISM

HUSITÍSM s . n . Mișcare religioasă și social - politică , fundată la începutul sec . XV de Jan Hus , îndreptată împotriva papalității și feudalilor

 

IOBAG

... IOBÁG , iobagi , s . m . Țăran dependent de stăpânul feudal

 

MANDARIN

MANDARÍN^2 , mandarini , Arbust fructifer cu flori albe , cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile ( Citrus nobilis ) . MANDARÍN^1 , mandarini , s . m . Demnitar indigen din Indochina ; funcționar public ( înalt ) din China

 

MOȘNENESC

MOȘNENÉSC , - EÁSCĂ , moșnenești , adj . ( În orânduirea feudală , în Țară Românească ) Care aparține moșnenilor ( 1 ) , privitor la moșneni , de moșnean ; răzeșesc , moștenesc . - Moșnean + suf . -

 

NOBILIME

NOBILÍME s . f . ( În unele țări , și în epoca modernă . ) 1. Categorie socială cuprinzând ( în societatea medievală ) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor , care au păstrat unele privilegii de castă ; aristocrație , noblețe ( 2 ) . 2. ( Rar ) Noblețe ( 1 ) . - Nobil + suf . -

 

NONĂ

... și a celei de - a cincea zile a celorlalte luni . NÓNĂ^2 , none , s . f . Prestație față de stăpânul feudal , care reprezenta a noua parte din produsele obținute de țăran . NÓNĂ^1 , none , s . f . ( Muz . ) Interval cuprins între două sunete ale gamei ...

 

OBȘTE

ÓBȘTE , obști , s . f . 1. ( Înv . și pop . ) Colectivitate , comunitate , populație , popor ; p . ext . masă mare de oameni , gloată , mulțime ; obștime . 2. ( Înv . ) Spec . Comunitate a călugărilor de la o mănăstire ; p . ext . chinovie . 3. ( Înv . ) Obștească adunare ; p . ext . adunare , consiliu . 4. Formă de organizare socială specifică orânduirii feudale , care face legătura între aceasta și orânduirile anterioare și care se caracterizează prin munca în comun și prin îmbinarea proprietății private cu cea

 

PIVNICERIT

PIVNICERÍT s . n . 1. Dare care se plătea în țările române , în epoca feudală , de către producătorii de vinuri . 2. Dreptul de a încasa pivniceritul ( 1 ) . - Pivnicer + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>