Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FI SUPERIOR
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 54 pentru FI SUPERIOR.
IONOSFÉRĂ s . f . Pătură superioară a atmosferei , cuprinsă aproximativ între 100 și 1000 km , în care gazele componente sunt rarefiate și încărcate cu ioni . [ Pr . : i -
... n . Aparat sau instalație care efectuează un proces de reglare . 3. S . n . ( Jur . ; în sintagma ) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s - a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece conflictul . 4. S . m . și ...
TORS ^3 , TOÁRSĂ , torși , toarse , adj . ( Despre materii textile ) Care a fost transformat în fire ; răsucit . - V. toarce . TORS ^2 , torsuri , s . n . Sculptură reprezentând partea superioară a corpului omenesc , fără membre ( și fără cap ) . TORS ^1 s . n . 1. Faptul de a toarce . 2. Sunet produs de pisici când torc . - V.
AUTOMATÍSM s . n . 1. Caracterul a ceea ce este automatic ; mișcare ( ca ) de automat . 2. Înlănțuire de reacții care se desfășoară fără controlul centrilor nervoși superiori ; mișcare , gest stereotip la care nu participă conștiința . [ Pr : a -
... licee , s . n . Școală de cultură generală , în care sunt admiși absolvenți ai școlilor generale și unde se predau cunoștințele necesare continuării studiilor în învățământul superior
LATERÁL , - Ă , laterali , - e , adj . 1. Situat pe ( una dintre ) laturi , pe o parte a unui lucru ; situat la margine , la periferie , departe de un centru ; lăturalnic . 2. ( În sintagma ) Consoană laterală ( și substantivat , f . ) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori , în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii . " L " este o consoană laterală . 3. ( În sintagma ) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare , având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului
... 1. Pod îngust ( format adesea dintr - o scândură sau dintr - o bârnă ) așezat peste un șanț , peste o râpă sau peste o apă , care poate fi trecut numai cu piciorul . 2. Planșeu metalic sau de lemn , orizontal , care închide corpul unei nave la partea superioară sau care compartimentează nava pe nivele ...
MIJLOCÍU , - ÍE , mijlocii , adj . 1. Care se găsește la mijlocul unei linii , al unei suprafețe , al unui spațiu etc . 2. ( Adesea substantivat ) Care este al doilea dintre mai mulți frați , considerat în raport cu aceștia ; mezin . 3. Care se situează între extrema superioară și cea inferioară în ceea ce privește dimensiunea , calitatea , valoarea etc . ; de mijloc , potrivit , mediu ^2 . 4. ( Sport ; în sintagmele ) Categorie mijlocie ( mare ) ( și substantivat , f . ) = categorie de greutate la box , lupte și haltere , situată între semimijlocie și semigrea . Categorie mijlocie ( mică ) ( și substantivat f . ) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 și 71 kg la box și 68 și 73 kg la lupte . - Mijloc + suf . -
ANTRACÍT , antracite , s . n . Cărbune de pământ de calitate superioară , având în compoziția sa mult carbon , puține substanțe volatile și apă , de culoare neagră lucioasă , foarte dens , fiind un prețios
... PLAFÓN , plafoane , s . n . 1. Suprafață interioară a planșeului superior al unei încăperi ; tavan , bagdadie . 2. Cifră - limită , limită valorică ( maximă ) în cadrul unor operații financiare , care nu poate fi depășită . 3. Nivel maxim al unei mărimi ( viteză , turații etc . ) pe care îl poate atinge un sistem tehnic . 4. Înălțime la care se găsește , la ...
REDÁN , redane , s . n . 1. Lucrare simplă de fortificație , alcătuită dintr - un zid în formă de unghi ieșit în afară , folosită în trecut pentru apărarea unei treceri . 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați , folosit în arhitectura evului mediu . 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat . 4. Aliniere a clădirilor de - a lungul unei străzi , astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă . 5. Suprafață proeminentă , în formă de treaptă , pe fundul cocei unei ambarcații sau al unui hidroavion ( ori al flotoarelor acestuia ) , care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la