Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIZICĂ

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 403 pentru FIZICĂ.

ȘUBREZI

ȘUBREZÍ , șubrezesc , vb . IV . Tranz . și refl . ( Despre ființe ) A face să devină sau a deveni șubred , a face să - și piardă sau a - și pierde forța fizică , rezistența , sănătatea ; a

 

ABLAȚIUNE

... rocilor . 2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ , a unui membru al corpului omenesc , a unei tumori etc . 3. Fenomen fizic

 

ABSORBȚIE

... ABSÓRBȚIE , absorbții , s . f . 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare . 2. Proces de pătrundere a apei , a ...

 

ACORD

ACÓRD , acorduri , s . n . 1. Înțelegere , învoială , convenție etc . între două sau mai multe părți în vederea încheierii , modificării sau desființării unui act juridic . Expr . A fi de acord să . . . = a se învoi ( la ceva ) ; a aproba . A fi de acord ( cu cineva ) = a avea aceeași părere ( cu cineva ) . De acord ! = bine ! ne - am înțeles ! ( Pleonastic ) De comun acord = în perfectă înțelegere . 2. ( În sintagmele ) ( Plată sau salariu ) în acord = ( sistem de remunerare a muncii normate ) în raport cu rezultatele obținute . Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă , în raport cu depășirea normei . Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei . 3. Expresie gramaticală care stabilește concordanța ( în persoană , număr , gen sau caz a ) formei cuvintelor între care există raporturi sintactice . 4. ( Fiz . ) Egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate , sisteme fizice etc . ; sintonie . 5. ( Muz . ) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete , formând o

 

ACTINOMETRIE

ACTINOMETRÍE s . f . Capitol al fizicii care se ocupă cu măsurarea și studiul radiațiilor electromagnetice ( solare , terestre ,

 

ACTIV

ACTÍV , - Ă , activi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care participă ( în mod efectiv ) la o acțiune ; harnic , vrednic . 2. ( Despre corpuri sau substanțe ) Care realizează ( intens ) un anumit fenomen , un anumit efect etc . 3. ( Despre diateza verbală ) Care exprimă faptul că subiectul săvârșește acțiunea . 4. ( Despre operații , conturi , bilanțuri ) Care se soldează cu un profit , cu un beneficiu . II. S . n . 1. Totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice și juridice . 2. Totalitatea mijloacelor economice concrete care aparțin unei întreprinderi , instituții sau organizații economice ; parte a bilanțului unde se înscriu aceste mijloace . 3. ( În expr . ) A avea ceva la activul său = a fi autorul unei acțiuni grave . A pune ceva la activul cuiva = a pune o acțiune ( gravă ) pe seama cuiva . 4. Colectiv de persoane care activează intens în domeniul vieții politice și obștești sub conducerea organizațiilor partidului clasei muncitoare sau a organizațiilor de

 

ACTIVITATE

ACTIVITÁTE , activități , s . f . Ansamblu de acte fizice , intelectuale și morale făcute în scopul obținerii unui anumit rezultat ; folosire sistematică a forțelor proprii într - un anumit domeniu , participare activă și conștientă la ceva ; muncă , ocupație , îndeletnicire , lucru . 2. ( În sintagma ) Activitate solară = totalitatea fenomenelor care se produc în păturile exterioare ale suprafeței soarelui și care pot influența suprafața terestră . 3. ( Fiz . ) Numărul de particule emise pe secundă de o sursă

 

ACUSTIC

ACÚSTIC , - Ă , acustici , - ce , adj . , s . f . I. Adj . Care emite , transmite sau recepționează sunete , care aparține acusticii ( II 1 ) , privitor la acustică . II. S . f . 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii , propagării și recepționării sunetelor . 2. Calitatea de a înlesni o ( bună )

 

ADOLESCENȚĂ

ADOLESCÉNȚĂ s . f . Perioadă a vieții omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă , în care are loc maturizarea treptată a funcțiunilor fizice și psihice ale

 

AERIFORM

AERIFÓRM , - Ă , aeriformi , - e , adj . Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului ^1 . [ Pr . : a -

 

AEROELASTICITATE

AEROELASTICITÁTE s . f . Ramură a fizicii care studiază comportarea sistemelor elastice solide sub acțiunea forțelor aerodinamice . [ Pr . : - a - e - ro -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>