Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GÂNDIRE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 77 pentru GÂNDIRE.
... a exista , de a fi real ; categorie filozofică care se referă la natură , materie , la tot ceea ce există independent de conștiință , de gândire
GÂNDIRÍST , - Ă , gândiriști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține gândirismului , privitor la gândirism , specific gândirismului . 2. S . m . și f . Adept al gândirismului . - " Gândirea " ( n . pr . ) + suf . -
... HOLOFRÁSTIC , - Ă , holofrastici , - ce , adj . ( Despre limbi ) În care o gândire
... IDEÁL , - Ă , ideali , - e , adj . , IDEÁL , idealuri , s . n . 1. Adj . Care atinge perfecțiunea ; perfect , desăvârșit . 2. Adj . Care ține de domeniul ideilor , privitor la gândire ; care există numai în mintea , în închipuirea omului ; spiritual , imaterial . 3. S . n . Scopul suprem spre care se îndreaptă în mod conștient și metodic năzuințele ...
IDEALÍSM s . n . 1. Orientare în filozofie , opusă materialismului , care consideră spiritul , conștiința , gândirea ca factor primordial , iar materia , natura , existența ca factor secund , derivat . 2. ( Rar ) Caracterul omului idealist ( 2 ) . [ Pr . : - de -
... IDÉE , idei , s . f . 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoașterii logice ; noțiune , concept . 2. Principiu , teză cuprinzătoare , teză fundamentală , concepție , gândire , fel de a vedea . 3. ( În expr . ) Idee fixă = imagine , gând delirant izolat , intens și durabil , lipsit de rațiune . 4. ( În expr . ) O ...
... IMITÁ , imít , vb . I . Tranz . 1. A adopta întocmai felul de gândire , de comportare etc . al cuiva ; a lua pe cineva ca de exemplu . 2. A lua ca model opera sau felul de ...
... INCOERÉNȚĂ , incoerențe , s . f . Lipsă de legătură logică ( în gândire
... INCOERÉNT , - Ă , incoerenți , - te , adj . ( Despre oameni ) Lipsit de logică în gândire
INDUSTRIALÍSM s . n . 1. Orientare în gândirea economică care preconizează dezvoltarea industriei și ridicarea acesteia la nivelul de ramură principală a economiei . 2. Teorie economică care acordă preponderență industriei în activitatea economică . [ Pr . : - tri -