Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru HOTĂRÂRE

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 98 pentru HOTĂRÂRE.

DÂRZENIE

... DÂRZÉNIE s . f . Faptul de a fi dârz ; fire sau manifestare dârză . 1. Îndrăzneală , curaj , hotărâre

 

DECIDE

... DECÍDE , decíd , vb . III . 1. Intranz . și refl . A lua o hotărâre ; a alege ( între mai multe alternative ) , a se fixa ( între mai multe posibilități ) . 2. Tranz . A determina , a ...

 

DECIZIE

... DECÍZIE , decizii , s . f . 1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme , a unei situații etc . , soluție adoptată ( dintre mai multe posibile ) ; rezoluție . 2. ( Rar ) Calitatea de a ...

 

DELIBERA

DELIBERÁ , deliberéz , vb . I . 1. Intranz . ( Despre membrii unei instanțe judecătorești , ai unei adunări legiuitoare ) A chibzui în comun și a discuta ( în secret ) asupra luării unei hotărâri . 2. Tranz . A decide , a

 

DELIBERATIV

... DELIBERATÍV , - Ă , deliberativi , - e , adj . Care deliberează având dreptul de a lua o hotărâre

 

DETERMINA

... precizie ) ; a stabili , a hotărî ( o dată , un termen etc . ) . 3. A face ca cineva să ia o anumită hotărâre

 

DEVOTAMENT

DEVOTAMÉNT s . n . Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve ;

 

DISPOZIȚIE

... DISPOZÍȚIE , dispoziții , s . f . 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într - o lege sau într - un regulament ; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine . 2. Așezare a unor elemente într - un anumit loc , într - un ...

 

DISPOZITIV

DISPOZITÍV , dispozitive , s . n . 1. Ansamblu de piese legate între ele într - un anumit fel ( de obicei imobil ) și care îndeplinește o funcție bine determinată într - un sistem tehnic . 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei deplasări ; p . ext . ( concr . ) trupele astfel dispuse pe teren ( împreună cu zona în care se află ) . 3. Parte finală a unei hotărâri judecătorești , în care se arată soluția dată litigiului ( și unele dispoziții

 

EXECUȚIE

EXECÚȚIE , execuții , s . f . 1. Faptul de a executa ; executare . 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale . 3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte . 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe , la atribuirea copiilor în caz de divorț etc . [ Pr . : eg -

 

EZITA

EZITÁ , ezit , vb . I. Intranz . și tranz . A sta la îndoială în luarea unei hotărâri ; a șovăi , a se codi , a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>