Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDECĂTORESC
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 68 pentru JUDECĂTORESC.
INSTÁNȚĂ , instanțe , s . f . ( Și în sintagma instanță judecătorească ) Organ de stat însărcinat cu soluționarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele
INTERDÍCȚIE , interdicții , s . f . 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte . 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal , care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice . 3. Stare în care se află aceste persoane . [ Var . : interdicțiúne s .
INTERLOCUȚIÚNE , interlocuțiuni , s . f . ( Jur . ) Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces . [ Var . : interlocúție s .
INTERZÍS , - Ă , interziși , - se , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care este oprit , care nu este permis . 2. S . m . și f . Persoană căreia i s - a ridicat , prin hotărâre judecătorească , exercitarea drepturilor sale ; persoană pusă sub interdicție . - V.
JÚDE , juzi , s . m . 1. ( În vechea organizare a țărilor românești ) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative ; stăpân de rumâni . 2. ( În vechea organizare a Țării Românești ) Țăran devenit liber după răscumpararea din rumânie . 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani . 4. ( Înv . ) Judecător ( 1 ) . 5. ( Reg . ; ieșit din uz ) Primar . [ Var . : ( 2 ) júdec , pl . judeci , s .
JUDECĂTORÍE , judecătorii , s . f . Instituție judecătorească având competența de a soluționa ( în primă sau în ultimă instanță ) anumite pricini prevazute de lege ; clădire unde se află sediul acestei
... JUDICIÁR , - Ă , judiciari , - e , adj . 1. Care ține de justiție , privitor la justiție ; judecătoresc
JÚRIU , jurii , s . n . 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene , competiții sportive etc . 2. ( În organizarea judecătorească a unor state ) Totalitatea juraților ^1 care intră în componența curților cu
JUSTIȚIÁBIL , - Ă , justițiabili , - e , s . m . și f . Persoană care apare ca parte într - un proces , care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești . [ Pr . : - ți -
JUSTÍȚIE s . f . 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr - un stat ; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești ; sistemul de funcționare a acestor instanțe . 2. Una dintre formele fundamentale ale activității statului , care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege . 3. Dreptate ,