Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUMEA
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 128 pentru LUMEA.
DIVINITÁTE , divinități , s . f . 1. Ființă imaginară cu însușiri supranaturale , socotită drept cârmuitoare a lumii ; Dumnezeu , zeu . 2. Esență divină ;
... DIVULGÁ , divúlg , vb . I . Tranz . A face ca o taină să fie cunoscută de cineva sau de multă lume
DUMNEZÉU , dumnezei , ( rar ) s . m . 1. Ființă supranaturală , considerată în credințele religioase drept creatoare a lumii și cea care determină destinul oamenilor . 2. Divinitate ,
EMANATÍSM s . n . Doctrină religioasă - filozofică de tendință panteistă , potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creație , ci s - a născut din substanța divinității printr - un proces continuu de emanație ;
EMPIRIOCRITICÍSM s . n . Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec . XIX , care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței , ca simple complexe de senzații ; machism . [ Pr . : - ri -
ENERGETÍSM s . n . Curent filozofic idealist inițiat la sfârșitul sec . XIX , care a încercat să înlăture noțiunea de materie , înlocuind - o cu aceea de energie , considerată ca substanță unică a lumii , rupând astfel mișcarea de
ESCATOLOGÍE s . f . Totalitatea concepțiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii și a
ETNOGRAFÍE s . f . Știință care clasifică popoarele lumii , studiază compoziția , originea și răspândirea lor , urmărește evoluția culturii lor materiale și spirituale , moravurile și particularitățile felului lor de viață , legăturile cultural - istorice
EXPERIÉNȚĂ , experiențe , s . f . 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social - istorice , al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară . 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică , prin cercetarea fenomenelor din realitatea
EXTÁZ , extaze , s . n . 1. Stare psihică de mare intensitate , caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare , imobilitate , scăderea controlului asupra propriei persoane , euforie , halucinații etc . , care apare sub influența unor ritualuri și practici religioase . 2. Admirație profundă , nețărmurită ; adorație ,
EXTRAVERTÍT , - Ă , extravertiți , - te , adj . Tip extravertit ( În sintagma ) = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare , prin exteriorizarea sentimentelor ;