Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUCHIE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 47 pentru MUCHIE.
ORTOCÉNTRU , ortocentre , s . n . Punctul de întâlnire a înălțimilor unui triunghi ; punctul de întâlnire a înălțimilor unui tetraedru cu muchiile opuse
PÁRTE , părți , s . f . I. 1. Ceea ce se desprinde dintr - un tot , dintr - un ansamblu , dintr - un grup etc . , în raport cu întregul ; fragment , bucată , porțiune . 2. Element constitutiv , precis delimitat , din structura unui tot , a unui ansamblu ; element indisolubil legat de componența sau de esența unui lucru ; p . ext . sector , compartiment . 3. Ceea ce revine cuiva printr - o împărțire , printr - o învoială , dintr - o moștenire etc . 4. Contribuție în bani sau în muncă la o întreprindere , la o afacere etc . , dând dreptul la o cotă corespunzătoare din beneficiu ; ( concr . ) cota respectivă care revine fiecărui participant . II. 1. Regiune ( geografică ) , ținut ; loc ; țară . 2. Margine , latură , extremitate a unui lucru , a corpului unei ființe etc . ; fiecare dintre cele două laturi sau dintre fețele ori muchiile unui obiect . 3. Direcție , sens ( în spațiu ) ; 4. Fig . Punct de vedere într - o problemă dată ; privință . Din partea mea fă ce vrei . III. Categorie socială , profesională etc . ; tabără , grup , colectivitate ; persoanele care alcătuiesc o asemenea categorie , tabără etc . 2. Fiecare dintre persoanele , dintre grupurile de persoane etc . interesate într - o acțiune , într - o afacere sau într - un proces ; fiecare dintre statele implicate într - un conflict , angajate ...
PIPIRÍG , pipirigi , s . m . Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede și mlăștinoase : a ) plantă cu tulpina înaltă , cilindrică , de culoare verde și cu flori brune - roșcate , îngrămădite în spice la vârful tulpinii ( Schoenoplectus lacustris ) ; b ) plantă cu tulpina formată din trei muchii , cu frunze late , cu flori verzi închis ( Scirpus silvaticus ) ; c ) plantă cu tulpina aspră și rigidă , de culoare cenușie - verzuie sau albăstruie , terminată cu un spic care are la capăt un vârf ascuțit ( Equisetum hiemale ) ; d ) plantă erbacee perenă cu tulpina triunghiulară , plină pe dinăuntru , cu frunze liniare cu nervuri paralele și cu inflorescențele compuse din 1 - 4 globușoare ( Holoschoenus vulgaris ) . - Et .
POANSÓN , poansoane , s . n . 1. Unealtă alcătuită dintr - o tijă de oțel sau de alt metal dur , de formă conică , triunghiulară etc . , cu vârful gravat în relief , care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal , la confecționarea unor matrițe , la baterea medaliilor etc . 2. Piesă a unei matrițe , cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață de lucru plană sau profilată , care servește la decupare , detașare , imprimare etc . prin deformare plastică . 3. Unealtă cilindrică de os , cu vârful ascuțit , cu care se perforează pânza și se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri . [ Pl . și
REZISTIVITÁTE , rezistivități , s . f . ( Fiz . ) Mărime caracteristică fiecărui material , egală cu rezistența electrică a unui cub din materialul respectiv , având muchia egală cu unitatea ; rezistență electrică
ROGÓZ , rogozuri , s . n . Gen de plante erbacee cu tulpina în trei muchii , cu frunzele lungi și cu flori monoice grupate în spice ( Carex ) ; plantă din acest gen . [ Var . : ( reg . ) răgóz s .
SÉMEN^2 , semeni , s . m . Drug de fier în patru muchii , cu vârf ascuțit și cu mâner de lemn , folosit de pescari la spargerea gheții . - Et . nec . SÉMEN^1 s . m . v .
SFRÉDEL , sfredele , s . n . 1. Unealtă în formă de bară , prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor ; burghiu . 2. ( Art . ) Numele popular al unei constelații formate din trei
... 1. Fire de păr scurte și dese crescute în linie arcuită deasupra orbitei ochiului ( pentru a împiedica scurgerea transpirației în ochi ) . 2. Fig . Muchie
... Parte mai subțire , ascuțită , destinată să taie , a unui instrument , a unei unelte ( de obicei a unui cuțit ) ; ascuțiș ; muchie
TEȘÍT , - Ă , teșiți , - te , adj . Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite . V.