Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NEAGĂ
Rezultatele 31 - 38 din aproximativ 38 pentru NEAGĂ.
PREZENTÍSM s . n . Tendință în filozofie care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice , reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalității și năzuințelor
... RENEGÁ , renég , vb . I . Tranz . A tăgădui , a nega , a contesta ceva , a dezminți ; a se lepăda de cineva sau de ceva , a nu recunoaște ca ...
SUBIÉCT , subiecte , s . n . 1. Totalitatea acțiunilor , evenimentelor ( prezentate într - o anumită succesiune ) care alcătuiesc conținutul unei opere literare , cinematografice etc . 2. ( Lingv . ) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă , cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal . 3. Ființă aflată sub observație , supusă anchetei , experimentului etc . ; individ care prezintă anumite caracteristici . 4. ( În sintagmele ) Subiect de drepturi = persoană care , în cadrul raporturilor juridice , are drepturi și obligații . Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat . 5. ( Log . ) Termen al unor judecăți , reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de
SUBIECTÍV , - Ă , subiectivi , - e , adj . 1. ( Fil . ) Care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală ; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale , independente de om . Idealism subiectiv . 2. Care are un caracter personal , care se petrece în conștiința cuiva ; care , într - o judecată , acțiune etc . , ține seamă numai de sentimentele , de pornirile și de ideile sale ;
SUBIECTIVÍSM s . n . 1. Orientare , tendință în filozofie care neagă existența lumii exterioare , reducând realitatea la conștiința pe care subiectul o are despre aceasta . 2. ( Rar ) Subiectivitate . - Subiectiv + suf . - ism ( după fr .
... TĂGADUÍ , tăgăduiesc , vb . IV . Tranz . A contesta o afirmație , a nu recunoaște ceva ; a nega
UNITARIÁN , - Ă , unitarieni , - e , adj . Confesiune unitariană ( În sintagma ) = confesiune creștină care neagă dogma
VOLUNTARÍSM s . n . 1. Concepție filozofică potrivit căreia existența se întemeiază pe anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau pe o voință cosmică oarbă . 2. Concepție sociologică care neagă existența legilor obiective ale naturii și necesitatea lor în societate și atribuie voinței ( individuale sau colective ) o importanță primordială , hotărâtoare . 3. Concepție psihologică care atribuie proceselor voliționale rolul hotărâtor în viața