Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POPULA
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 79 pentru POPULA.
GROMÓVNIC , gromovnice , s . n . Carte populară cu caracter astrologic , care cuprinde preziceri asupra sorții omului și asupra stării timpului pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se
HULUBÍȚĂ , hulubițe , s . f . Diminutiv al lui hulub . 1. ( Reg . ) Porumbiță . 2. Denumire populară dată mai multor specii de ciuperci , de obicei comestibile , cu pălăria de diferite culori vii și atrăgătoare , cu carnea albă , cu gustul dulce - acrișor și cu mirosul plăcut ( Russula ) . - Hulub + suf . -
IÁSCĂ s . f . Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal , uscate și tari , care cresc pe trunchiul arborilor și care , tratate special , erau folosite , în trecut , la aprins focul sau , în medicina populară , ca hemostatic ( Fomes și
IÉLE s . f . pl . ( Mai ales art . ) Ființe imaginare din mitologia populară românească , înfățișate ca niște fete frumoase , îmbrăcate în alb , care apar numai noaptea , vrăjind , prin cântecul și prin jocul lor , pe bărbați , asupra cărora au puteri nefaste ; frumoasele , mândrele , dânsele , șoimanele , vântoasele ,
IRÓD , irozi , s . m . 1. ( La pl . art . ) Veche dramă populară de origine creștină , reprezentând nașterea lui Cristos , pe care tineri costumați o joacă în perioada Crăciunului ; vicleim . 2. Fiecare dintre colindătorii costumați care umblă cu
JAZ , jazuri , ( 2 ) s . n . 1. Muzică ușoară ( de dans ) , adesea cu caracter de improvizație , provenită din împletirea elementelor folclorice nord - americane ( muzica populară a negrilor ) cu muzica popoarelor europene , caracterizată printr - un ritm vioi , sincopat . 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică ; jazband . [ scris și :
JOC , jocuri , s . n . 1. Acțiunea de a se juca ( 1 ) și rezultatul ei ; activitate distractivă ( mai ales la copii ) ; joacă . 2. Acțiunea de a juca ( 5 ) ; dans popular ; p . ext . petrecere populară la care se dansează ; horă . 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă ( baschet , fotbal , rugbi etc . ) 4. Acțiunea de a interpreta un rol într - o piesă de teatru ; felul cum se interpretează . 5. ( Și în sintagma joc de noroc ) = distracție cu cărți , cu zaruri etc . care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri , câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul . 6. ( Tehn . ) Deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate , considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă . 7. Model simplificat și formal al unei situații , construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații . 8. ( Muz . ; în sintagma ) Joc de clopoței =
LAMÉNTO , lamentouri , s . n . Piesă muzicală populară sau cultă , preponderent vocală , cu caracter de
MĂLINĂ , măline , s . f . Fructul mălinului ( 1 ) , drupă sferică de culoare neagră și cu gust amar , întrebuințat în medicina
MÁMĂ , mame , s . f . 1. Femeie considerată în raport cu copiii ei , nume pe care i - l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa ; maică , muică , mamaie , mamacă , neneacă . 2. ( La voc . ) Termen ( afectuos ) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau , p . ext . unei persoane mai tinere . Florico , mamă , să ne scrii ! . 3. ( În sintagmele ) Mamă mare ( sau , pop . , bătrână , bună ) = bunică . Mamă soacră = soacră . 4. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu ( sau despre ) o femeie ( în vârstă ) . 5. Compus : mama ( sau muma ) - pădurii ( sau pădurilor ) = a ) Personaj din mitologia populară , închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea , care umblă prin păduri , cântând sau bocind , ademenind copii sau chiar mâncând oameni ; b ) plantă erbacee , parazită , cu tulpina fără frunze , acoperită cu solzi și cu flori purpurii ( Latharea squamaria ) . 6. Fig . Izvor , cauză . [ Var . : ( reg . ) múmă s .
MIORÍTIC , - Ă , mioritici , - ce , adj . 1. ( Despre personaje , peisaje etc . ) Din balada populară " Miorița " . 2. ( În sintagma ) Spațiu mioritic = spațiu geografic românesc al cărui relief ondulat cu munți și văi este prielnic păstoritului ; univers spiritual specific românesc a cărui matrice o reprezintă spațiul geografic românesc ( în concepția lui L . Blaga ) . [ Pr . : mi - o - ] - Miorița ( n . pr . ) + suf . -