Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PU

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 67 pentru PU.

PUȚINTELUȘ

PUȚINTELÚȘ adv . ( Rar ) Diminutiv al lui puțintel . - Puțintel + suf . -

 

PUȘCĂRIAȘ

PUȘCĂRIÁȘ , - Ă , pușcăriași , - e , s . m . și f . Persoană care este ( sau a fost ) deținută într - o pușcărie ; deținut . [ Pr . : - ri - aș ] - Pușcărie + suf . -

 

PUȘCĂTURĂ

PUȘCĂTÚRĂ , pușcături , s . f . ( Înv . și pop . ) Împușcătură . - Pușca + suf . -

 

PUȘCHINEAȚĂ

PUȘCHINEÁȚĂ , pușchinețe , s . f . ( Pop . ) Pușchea . - Pușchea + suf . -

 

PUȘCULIȚĂ

PUȘCULÍȚĂ , pușculițe , s . f . 1. Diminutiv al lui pușcă . 2. Vas mic de lut , de lemn sau de metal , cu o deschizătură îngustă în partea de sus , prin care se introduc , pentru a se păstra , banii economisiți ( de copii ) . - Pușcă + suf . -

 

PUIȘOR

... PUIȘÓR^2 , puișori , s . m . ( Reg . ) Veche monedă austriacă de argint , care a circulat și în țările române ; pui ^2 . [ Pr . : pu - i - ] - Pui ^2 + suf . - ișor . PUIȘÓR^1 , puișori , ( 1 ) s . m . , puișoare , ( 2 , 3 ) s . n . 1. S . m . Diminutiv al lui pui ^1 ; puiuleț ...

 

ÎMPUIA

... urechile ) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee , insistând asupra ei ; a ameți pe cineva cu vorbăria . [ Pr . : - pu

 

ȘERPUIALĂ

... ȘERPUIÁLĂ , șerpuieli , s . f . ( Rar ) Șerpuire . [ Pr . : - pu

 

ȘERPUITOR

... ȘERPUITÓR , - - OÁRE , șerpuitori , - oare , adj . Care șerpuiește ; care descrie o linie ondulată ; șerpuind ; șerpuit ; sinuos . [ Pr . : - pu

 

ȘERPUITURĂ

... ȘERPUITÚRĂ , șerpuituri , s . f . Fiecare dintre cotiturile unui drum , ale unui curs de apă etc . ; sinuozitate , cotitură . [ Pr . : - pu

 

CĂPUITOR

... CĂPUITÓR , căpuitoare , s . n . Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea ^2 ; buterolă . [ Pr . : - pu

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>