Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R.

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 481 pentru R..

RÂU

RÂU , râuri , s . n . 1. Apă curgătoare ( permanentă ) formată din unirea mai multor pâraie și care se varsă într - un fluviu , în alt râu , într - un lac etc . 2. P . anal . Cantitate mare de lichid care curge ; torent , val . 3. ( La pl . ) Cusătură în linii șerpuitoare , care împodobește mânecile , de la altiță la manșetă , și piepții cămășilor de la costumul

 

RÂURA

RÂURÁ , pers . 3 râurează , vb . I. 1. Intranz . A curge ca un râu ( 1 ) . 2. Tranz . ( Rar ; despre râuri ) A străbate un loc ( alimentându - l cu apă ) . 3. Tranz . A împodobi o ie , o cămașă etc . cu râuri ( 3 ) . [ Pr . : râ - u - . - Var . ( înv . ) râurí vb .

 

RÂURAT

RÂURÁT , - Ă , râurați , - te , adj . Împodobit , cusut cu râuri ( 3 ) . [ Pr . : râ - u - ] - V.

 

RÂURI

RÂURÍ vb . IV v .

 

RÂVNI

RÂVNÍ , râvnesc , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . A simți un imbold puternic spre un lucru , a dori din toată inima , a jindui să ajungă la ceva , să posede ceva ; a aspira , a năzui . 2. Refl . ( Rar ) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva . [ Var . : ( reg . ) râmní vb .

 

RÂVNIT

RÂVNÍT , - Ă , râvniți , - te , adj . Dorit , poftit , pizmuit . [ Var . : ( reg . ) râmnít , - ă adj . ] - V.

 

RÂVNITOR

RÂVNITÓR , - OÁRE , râvnitori , - oare , adj . Care tinde spre cineva sau spre ceva , care este plin de râvnă ; însuflețit de o dorință , zelos . [ Var . : ( reg . ) râmnitór , - oáre adj . ] - Râvni + suf . -

 

RÂZNAR

RÂZNÁR , râznari , s . m . ( Reg . ) Muncitor care lucrează la râznă . - Râznă + suf . -

 

RĂBDA

RĂBDÁ , rabd , vb . I . 1. Tranz . și intranz . A suporta ( fără împotrivire și cu resemnare ) greutăți , neplăceri fizice sau morale ; a îndura . 2. Tranz . și intranz . A accepta , a îngădui , a permite , a tolera . 3. Intranz . A - și înfrâna neliniștea , enervarea , a avea răbdare , a - și păstra calmul . - Et .

 

RĂBDARE

RĂBDÁRE , răbdări , s . f . 1. Faptul de a răbda ; capacitate firească de a suporta greutăți și neplăceri fizice sau morale ; putere de a aștepta în liniște desfășurarea anumitor evenimente . 2. ( Rar ; la pl . ) Suferințe , lipsuri . 3. Perseverență , tenacitate ,

 

RĂBEGIT

RĂBEGÍT , - Ă - Ă adj . v .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>