Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROMÂNĂ

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 116 pentru ROMÂNĂ.

CAPUCHEHAIA

CAPUCHEHÁIA s . f . ( Turcism ) Reprezentant sau agent diplomatic al domnitorilor români la Poarta otomană . [ Var . : capucheháie , capicheháie s .

 

CEFERIST

CEFERÍST , - Ă , ceferiști , - ste , s . m . și f . ( Adesea adjectival ) Persoană care se află în serviciul Căilor Ferate Române . [ Var . : cheferíst , - ă s . m . și

 

CENTURIE

CENTÚRIE , centurii , s . f . 1. ( În armata romană ) Subdiviziune tactică cuprinzând o sută de ostași ; ( în vechea organizare a armatei române ) subîmpărțire a cetei . 2. ( În vechea Romă ) Diviziune politică și administrativă formată dintr - o sută de

 

CHEHAIA

CHEHAIÁ , chehaiele , s . f . 1. ( Reg . ) Șef al pădurarilor . 2. ( Înv . ) Slujbaș vamal ; șef de poștă . 3. ( Înv . ) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc , însărcinat cu inspecția curții acestora . 4. ( Înv . ) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană . [ Var . : cheháie , chiháie s .

 

CIRCUMFLEX

CIRCUMFLÉX , circumflexe , adj . 1. ( În sintagma ) Accent circumflex = semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă , care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau , în ortografia română , spre a nota sunetul î ( â ) . 2. ( Anat . ; despre artere , vene , nervi ) Care are un traiect răsucit . 3. ( Bot . ; despre plante ) Cu ramurile curbate în jos . [ Var . : circonfléx

 

CNEZAT

CNEZÁT , cnezate , s . n . Formă de organizare politică de tip statal ( la români și la slavi ) în evul mediu bazată pe autoritatea cneazului ; teritoriu stăpânit de un cneaz . - Cneaz + suf . -

 

CUCĂ

CÚCĂ^3 , cuci , s . f . ( Reg . ) Deal înalt și izolat ; vârf de deal . - Et . nec . CÚCĂ^2 , cuci , s . f . ( Rar ) Femela cucului ( 1 ) . - Cuc + suf . - ă . CÚCĂ^1 , cuci , s . f . Căciulă înaltă , uneori împodobită cu pene ( de struț ) , pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul

 

CURCAN

CURCÁN , curcani , s . m . 1. Pasăre domestică mare , originară din America , cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai ( Meleagris gallopavo ) ; p . rest . masculul curcii . 2. Fig . Poreclă dată dorobanților români din războiul de la 1877 - 1878 . - Curcă + suf . -

 

CURUȚI

CURÚȚI s . m . pl . 1. Nume dat țăranilor români și unguri participanți la războiul țărănesc din 1514 . 2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta

 

D

D s . m . invar . A șasea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană oclusivă dentală sonoră ( 4 ) ) . [ Pr . :

 

DIAC

DÍAC^2 , diace , s . n . Diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție , sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei . [ Pr . : di - ac ] DIÁC^1 , dieci , s . m . 1. Scriitor de cancelarie și slujbaș al vistieriei din țările române ; grămătic , uricar ; p . ext . copist . 2. ( Reg . ) Cântăreț

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>