Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SOLEMN

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 40 pentru SOLEMN.

RECIPIENDAR

... RECIPIENDÁR , - Ă , recipiendari , s . m . și f . ( Înv . ) Persoană care urma să fie primită ( în mod solemn

 

SĂRBĂTORESC

... SĂRBĂTORÉSC , - EÁSCĂ , sărbătorești , adj . De sărbătoare ; solemn

 

SACERDOTAL

... SACERDOTÁL , - Ă , sacerdotali , - e , adj . ( Livr . ) Preoțesc ; p . ext . sacru , solemn

 

SACRAMENTAL

... SACRAMENTÁL , - Ă , sacramentali , - e , adj . De sacrament , privitor la sacrament ; p . ext . solemn

 

SERBARE

... SERBÁRE , serbări , s . f . 1. Faptul de a serba ; sărbătorire ; p . ext . manifestare cu caracter solemn

 

SLUJBĂ

SLÚJBĂ , slujbe , s . f . I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată și limitată la un orar de lucru , pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani ; serviciu , funcție , post . 2. ( Rar ) Misiune , sarcină , însărcinare . II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători ; oficiere ; serviciu religios , serviciu

 

TEDEUM

TEDÉUM , tedeumuri , s . n . 1. Vechi imn latin în formă de psalm de preamărire a lui Dumnezeu . 2. Scurt serviciu religios ( oficiat într - o împrejurare solemnă ) . [ Scris și : Te

 

TRIUMF

TRIÚMF , triumfuri , s . n . 1. ( În Roma antică ) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemnă în oraș a comandantului biruitor , pe un car tras de patru cai albi și însoțit de un cortegiu din care făceau parte senatori , căpeteniile armatei și prizonierii făcuți în război , reprezentând cea mai înaltă onoare acordată învingătorului . 2. Victorie , biruință de mare prestigiu ; fig . succes moral , reușită , izbândă deosebită . [ Pr . : tri -

 

TRIUMFAL

... TRIUMFÁL , - Ă , triumfali , - e , adj . 1. Care constituie un triumf , care duce la triumf , care vestește o mare biruință ; fig . măreț , impunător , solemn

 

VOTIV

VOTÍV , - Ă , votivi , - e , adj . ( Despre inscripții ) Care exprimă o făgăduință solemnă ( față de divinitate ) ; hărăzit , închinat

 

<<< Anterioarele