Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STĂPÂNIRE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 57 pentru STĂPÂNIRE.
LIBERTÁTE , libertăți , ( 4 ) s . f . 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință ; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii ( și stăpânirii ) legilor de dezvoltare a naturii și a societății . 2. Starea unei persoane libere , care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat . 3. Independență , neatârnare ( a unui stat față de o putere străină ) . 4. ( De obicei la pl . ) Drepturi
... fără intenție de a și - l însuși ) . III. 1. A - și însuși ceea ce i se cuvine , a pune stăpânire pe ceva ; p . ext . a primi , a căpăta . 2. A ( - și ) face rost de ceva ; a găsi ...
... MONOPOLIZÁ , monopolizez , vb . I . Tranz . 1. A exercita un monopol , a pune stăpânire , cu drept de monopol , pe o ramură de producție ; a supune unui monopol . 2. Fig . A acapara , a - și ...
NECONTROLÁT , - Ă , necontrolați , - te , adj . 1. Care nu este supus controlului . 2. Care nu se află sub dominația , stăpânirea cuiva . 3 , ( Despre gesturi , acțiuni ale oamenilor ) Care nu este sau nu poate fi dirijat . - Ne - +
... foarte mare sau foarte numeros ) ; p . ext . foarte mare , foarte numeros , imens , enorm ; foarte intens , foarte puternic . 2. ( Rar ; despre oameni ) Care arată lipsă de stăpânire
... OCUPÁȚIE , ocupații , s . f . 1. ( Luare temporară în ) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat ; cucerire . 2. Îndeletnicire , treabă ...
... OCUPÁNT , - Ă , ocupanți , - te , s . m . și f . ( Adesea adjectival ) Stat care ( prin forțele sale armate ) ia în stăpânire
... găuri . 2. Intranz . A izbuti să ajungă , să intre , să străbată undeva ; a se infiltra . 3. Tranz . A pune stăpânire , a cuprinde , a domina . 4. Tranz . Fig . A izbuti să cunoască , să afle , să înțeleagă ; a afla ...
POSEDÁ , poséd , vb . I . Tranz . 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa , a dispune de ceva ; a stăpâni . 2. ( La pasiv ; despre oameni ) A fi dominat de . . . , a fi stăpânit de . . . 3. A avea anumite însușiri , caracteristici . 4. A cunoaște bine un lucru ; spec . a ști bine o limbă , o disciplină științifică
... POSEDÁRE , posedări , s . f . ( Rar ) Faptul de a poseda ; stăpânire
... POSESIÚNE , posesiuni , s . f . 1. Faptul de a poseda ( 1 ) ; stăpânire a unui lucru ; dreptul de a se folosi , de a dispune de ceva . 2. ( Înv . ) Proprietate ( de pământ ) ; moșie ...