Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRÂNGERE

 Rezultatele 31 - 38 din aproximativ 38 pentru STRÂNGERE.

STRIPER

... STRÍPER , stripere , s . n . ( Tehn . ) Dispozitiv de strângere

 

STRIVI

... STRIVÍ , strivésc , vb . IV . 1. Tranz . A turti , a zdrobi , a omorî prin presare , strângere

 

STRIVIT

... STRIVÍT , - Ă , striviți , - te , adj . Zdrobit , sfărâmat , turtit sau omorât prin presare , strângere

 

TASA

... TASÁ , tasez , vb . I . Tranz . A reduce volumul unui obiect , al unui material , a comprima prin lovire , apăsare , strângere

 

UIEMAȘ

UIEMÁȘ , uiemași , s . m . Persoană însărcinată cu strângerea uiumului ( la moară , la mașina de treierat etc . ) . [ Pr . : u - ie - ] - Uium + suf . -

 

VÂRTEJ

VÂRTÉJ , vârtejuri , s . n . I. 1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta , datorită unui obstacol ivit în cale , are o mișcare de rotație ; turbion , bulboană . vâltoare , vârticuș . 2. Vânt puternic , vijelios , care se învârtește cu viteză pe loc , ridicând în aer obiecte ușoare ( praf , hârtii , frunze uscate etc . ) 3. Mișcare ( amețitoare ) în cerc . 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile . II. Nume dat unor unelte care , atunci când funcționează , descriu o mișcare circulară : a ) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată , și care se învârtește cu ajutorul unei manivele , folosit pentru a scoate apă din puț , pământ din gropi etc . ; b ) ( reg . ) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata ; c ) încuietoare la ușă sau la poartă , compusă dintr - o bucată de lemn care se învârtește în jurul unui cui ; d ) unealtă din lemn folosită pentru presat ( la teascul de stors struguri ) sau pentru strâns ( la masa dulgherului ) ; e ) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie , ciubere

 

ZAPCIU

ZAPCÍU , zapcii , s . m . ( Înv . ) 1. Cârmuitor al unei plăși , subordonat ispravnicului ( și însărcinat cu strângerea dărilor ) . 2. Grad în armată , echivalent cu cel de căpitan ; persoană care avea acest grad . 3. Agent de poliție ; sergent de

 

ZLOTAȘ

ZLOTÁȘ , zlotași , s . m . ( înv . ) Slujbaș însărcinat cu strângerea impozitelor . - Zlot + suf . -

 

<<< Anterioarele