Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STUDIERE(A)
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 68 pentru STUDIERE(A).
... INVESTIGÁȚIE , investigații , s . f . Cercetare , studiere
IRENOLOGÍE s . f . Domeniu al politologiei care se ocupă cu studierea măsurilor pentru menținerea păcii sau pentru restabilirea
LIZIMÉTRU , lizimetre , s . n . Instalație specială cu ajutorul căreia se colectează și se măsoară cantitatea de apă infiltrată într - un anumit volum de sol în vederea studierii capacității de înmagazinare a apei pe diferite tipuri de
MEDALÍSTICĂ s . f . Ramură a numismaticii care se ocupă cu studierea și colecționarea medaliilor . - Medalist + suf . -
MERCEOLOGÍE , merceologii , s . f . Disciplină al cărei obiect îl constituie studierea proprietăților fizice și chimice ale mărfurilor în vederea stabilirii calității lor și a condițiilor de păstrare . [ Pr . : - ce -
METAFÍZIC , - Ă , metafizici , - ce , s . f . , s . m . , adj . 1. S . f . Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută , studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre , care depășesc cadrul experienței . 2. S . m . ( Înv . ) Metafizician . 3. Adj . Care aparține metafizicii ( 1 ) , privitor la metafizică ; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre , depășind cadrul realității ; conform cu principiile metafizicii (
MICROELECTRONOGRAFÍE , microelectronografii , s . f . Fotografie făcută la microscop care permite studierea fenomenelor biologice celulare sub aspect electric . [ Pr . : - cro - e - ] - Micro ^1 +
MINERALOGÍE s . f . Disciplină geologică fundamentală care se ocupă cu studierea structurii , caracterelor morfologice , fizice și chimice ale mineralelor , precum și cu modul de formare a acestora și a asociațiilor lor
MORFOFIZIOLOGÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu studierea raportului dintre structura celulelor , a țesuturilor sau a organelor și funcțiile lor . [ Pr . : - zi - o - ] - Morfo [ logic ] +
MORFONOLOGÍE s . f . Disciplină lingvistică având ca obiect studierea utilizării în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei
NEUROPATOLOGÍE s . f . Ramură a neurologiei care se ocupă cu studierea bolilor sistemului nervos . [ Pr . : ne -