Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TÂRÂTOR

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 48 pentru TÂRÂTOR.

PLESCAVIȚĂ

PLESCÁVIȚĂ , plescavițe , s . f . ( Pop . ) 1. Numele unor boli de piele care se manifestă prin bube , răni , puroi ; spuzeală , erupție . 2. ( Bot . ; în forma plescaiță ) Plantă erbacee cu frunze ovale , târâtoare , cu flori albe , care crește prin locuri umede și umbroase ( Malachium aquaticum ) . [ Var . : plescáiță s .

 

POPILNIC

... cu tulpină scurtă , cu două frunze mari în formă de rinichi , cu o floare de culoare roșu - închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor , folosit la prepararea unui ceai expectorant ( Asarum europaeum ) . 2. ( Și în sintagma popâlnic iepuresc ) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor , cu frunza lucitoare și cu ...

 

RĂCHIȚICĂ

RĂCHIȚÍCĂ , răchițele , s . f . 1. Diminutiv al lui răchită . 2. ( La pl . ) Mic arbust totdeauna verde , cu tulpina târâtoare , cu fructe roșii , acrișoare , comestibile ( Oxycoccus quadripetalus ) . 3. Arbust cu flori mici , galbene și cu frunze ascuțite , acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu ( Elaeagnus angustifolia ) . - Răchită + suf . -

 

RĂCULEȚ

RĂCULÉȚ , răculeți , s . m . 1. ( Zool . ) Răcușor . 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori albe - roșietice , al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative ( Polygonum bistorta ) . - Rac + suf . -

 

REPENT

... REPÉNT , - Ă , repenți , - te , adj . ( Despre tulpinile plantelor ) Care stă culcat pe pământ ( și din loc în loc dă naștere la rădăcini ) ; târâtor

 

REPTILĂ

REPTÍLĂ , reptile , s . f . ( La pl . ) Clasă de vertebrate ovipare , de obicei terestre , târâtoare , cu temperatura corpului variabilă , cu corpul acoperit de o piele groasă , solzoasă , fără picioare sau cu picioare scurte , dispuse lateral , și cu inima formată din două auricule și un ventricul ( Reptilia ) ; ( și la sg . ) animal care face parte din această

 

RUG

RUG ^2 , ruguri . s . n . Grămadă de lemne pe care se ardeau , în antichitate , jertfele sau morții și , în evul mediu , condamnații la moarte . RUG ^1 , rugi . s . m . 1. Tulpina ( târâtoare ) a unor plante . 2. Mur ^1 . 3. Măceș . 4. Compus : rug - de - munte sau rug - de - zmeură =

 

SCRÂNTITOARE

SCRÂNTITOÁRE , scrântitori , s . f . Nume dat mai multor specii de plante din familia rozaceelor , cu tulpina târâtoare , cu flori hermafrodite , mai ales galbene ( Potentilla ) . - Scrânti + suf . -

 

SEMITÂRÂTOR

... SEMITÂRÂTÓR , - OÁRE , semitârâtori , - oare , adj . , s . f . ( Plantă ) cu tulpina întinsă parțial pe pământ . - Semi - + târâtor

 

SILNIC

SÍLNIC , - Ă , silnici , - ce , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care se face în silă , de nevoie ; care este impus , forțat , silit ^2 ( 1 ) . 2. Greu de suportat , apăsător , penibil . 3. Care este nenatural ; forțat . 4. Dificil , greoi , anevoios . II. S . m . și f . ( Rar la f . ) Numele a două plante erbacee din familia labialelor , cu tulpina târâtoare , cu flori albastre sau violete , ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară ( Glechoma hederaceum și

 

STOLON

STOLÓN , stoloni , s . m . Tulpină sau ramură târâtoare care , în contact cu pământul , formează rădăcini și dă naștere unei plante

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>