Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru - CAP

 Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 506 pentru - CAP.

MĂCĂLEANDRU

MĂCĂLEÁNDRU , măcălendri , s . m . Pasăre mică migratoare și cântătoare , cu penajul cenușiu și cu fruntea , părțile laterale ale capului , ale gâtului și pieptului roșii - galbene ( Erithacus rubecula

 

MĂGAR

MĂGÁR , măgari , s . m . 1. Animal din familia calului , mai mic decât acesta , cu părul de obicei sur , capul mare și urechile lungi , întrebuințat ca animal de povară și de tracțiune ; asin ( Equus asinus ) . 2. Epitet dat unui om prost , încăpățânat sau

 

MĂRGEA

MĂRGEÁ , - ÍCĂ , mărgele , s . f . 1. Boabă ( mică ) de sticlă , de piatră etc . , de forme și culori diferite ( înșirată pe ață , cusută pe un veșmânt etc . ) , folosită ca podoabă ; ( la pl . ) șirag format din asemenea obiecte . 2. ( La pl . ) Protuberanțe ale pielii de pe capul și gâtul curcanului . 3. ( În forma mărgică ) Numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor , cu flori mici , dispuse câte una sau două în vârful unor spiculețe (

 

MĂTĂSAR

MĂTĂSÁR , - Ă , mătăsari , - e , s . m . , adj . 1. S . m . ( Înv . ) Persoană care lucra sau vindea mătase ( 1 ) . 2. S . m . Pasăre din nordul Europei ( care petrece iarna la noi ) , de culoare sură - roșietică , cu aripile și gâtul negre cu pete roșii și cu un moț de pene în creștetul capului ( Bombycilla garrulus ) . 3. Adj . ( Reg . ) Care produce mătase ( 1 ) . - Mătase + suf . -

 

MĂTREAȚĂ

MĂTREÁȚĂ s . f . I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă , care se desprind de pe pielea capului . II. 1. ( Bot . ) Mătasea - broaștei . 2. ( Reg . ) Plantă erbacee cu tulpina roșie , ramificată și cu flori trandafirii ( Peplis portula ) . 3. Compus : mătreață - de - arbori sau mătreața - brazilor = un fel de lichen care crește mai ales , zpânzurând ca niște firișoare alburii ; mătasea - bradului ( Usnea barbata ) . - Et . nec . Cf .

 

MACAC

MACÁC , macaci , s . m . Numele mai multor specii de maimuțe mici , cu capul turtit și cu coada ( de obicei ) scurtă , care trăiesc în sud - estul Asiei ( Macacus ) ; animal care aparține uneia dintre aceste

 

MAGNETIZA

MAGNETIZÁ , magnetizez , vb . I . Tranz . și refl . 1. Tranz . A face ca un corp să capete , permanent sau temporar , proprietăți de magnet ; a transforma în magnet . 2. Refl . ( Fam . ) A se ameți de

 

MAHMUR

MAHMÚR , - Ă , mahmuri , - e , adj . , s . n . 1. ( Adesea substantivat ) Care nu și - a revenit complet din beție sau din somn ; care este cu capul încă tulbure ; care se simte indispus după beție sau după un somn neîmplinit . 2. Adj . Prost dispus , lipsit de voie bună , supărat , posomorât . 3. S . n . Dispoziție ( bună sau rea ) a

 

MANȘON

MANȘÓN , manșoane , s . n . 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină , în formă cilindrică , deschis la ambele capete , confecționat din blană sau din stofă vătuită și folosit pentru a apăra mâinile de frig . 2. Piesă în formă de inel sau de țeavă scurtă , care servește la îmbinarea a două țevi , bare etc . ; parte lărgită de la capătul unui tub , care servește la îmbinarea acestuia cu un alt tub . 3. ( Bot . ) Membrană protectoare a seminței , a tulpinii

 

MANETON

MANETÓN , manetoane , s . n . ( Mec . ) Fus al unui arbore cotit , pe care se articulează capul

 

MASCARON

... MASCARÓN , mascaroane , s . n . Element decorativ folosit în arhitectură , la obiecte de mobilier etc . , care reprezintă un cap

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>