Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CORP
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 1246 pentru CORP.
CALORIMÉTRU , calorimetre , s . n . Instrument folosit pentru măsurarea cantităților de căldură produse sau absorbite de
CAMBRÉ , cambreuri , s . n . Exercițiu gimnastic ( de balet ) , lent , cu flexiuni înainte , înapoi și laterale ale
CÁMBULĂ , cambule , s . f . Pește marin cu corpul asimetric , foarte turtit , cu amândoi ochii pe aceeași parte și care trăiește pe fundul apelor , culcat pe partea care nu are ochi ( Pleuronectes
CÁMERĂ , camere , s . f . I. 1. Încăpere într - o clădire ; odaie . 2. Nume dat unor încăperi cu destinație specială : cameră obscură = a ) încăpere neluminată în care se execută developarea , fixarea și alte operații fotografice ; b ) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran ( sau pe un clișeu ) imaginea răsturnată a unui obiect ; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stațiuni electrice ; cameră frigorifică ( sau refrigerentă ) = încăpere izolată termic , în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant . 3. Spațiu în care se produce un proces tehnic ; incintă care face parte integrantă dintr - un aparat , dintr - un instrument etc . sau care reprezintă instrumentul însuși : cameră de combustie = spațiu în care arde un combustibil într - un cazan cu aburi sau într - un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate ; camera cartușului = partea dinapoi a țevii armelor de foc , unde se introduce cartușul și unde se produce explozia pulberii ; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică ; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea ...
CANELÚRĂ , caneluri , s . f . 1. Șanț îngust care brăzdează vertical ( sau elicoidal ) corpul unei coloane , al unui pilastru etc . ; șanț pe suprafața pieselor unor mașini , servind la îmbucarea cu alte piese ; nut ( 1 ) . 2. Fiecare dintre adânciturile longitudinale ale trunchiului unui
CANÓN , canoane , s . n . 1. Regulă , dogmă bisericească ; tipici . 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon ( 1 ) . 3. Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament . 4. Regulă care face parte dintr - un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci ; p . ext . regulă rigidă , formalistă . 5. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci , intrând succesiv , execută împreună aceeași melodie . 6. Literă de tipar , având corpul de 36 de puncte tipografice , cu care se tipăreau în trecut cărțile
CAP ^2 , capuri , s . n . Parte de uscat care înaintează în mare ; promontoriu . CAP ^1 , ( I , III ) capete , s . n . , ( II ) capi , s . m . I. S . n . 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor , unde se află creierul , principalele organe de simț și orificiul bucal . 2. Căpătâi ; căpătâiul patului . 3. Individ , ins , cap . Câte 5 lei de cap . 4. Minte , gândire , judecată ; memorie . 5. ( Înv . ) Viață . A plăti cu capul . 6. Compuse : a ) ( Entom . ) cap - de - mort sau capul - lui - Adam = strigă ; b ) ( Bot . ) cap - de - cocoș = dulcișor ; capul - șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele , dispuse în spice simple ( Echium rubrum ) ; c ) capul - balaurului = o parte a constelației balaurului . II. S . m . Căpetenie , șef , conducător . III. S . n . 1. Vârf ( al unui obiect ) . 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva . 3. Partea de dinainte ; început , frunte . În capul coloanei . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6. ( În sintagma ) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă ...
CAPITĂLÚȚĂ , capităluțe , s . f . Nume dat literelor de tipar majuscule care au aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv . - [ Literă ] capitală + suf . -
CAPÍTUL^3 s . n . v . capitol . CAPÍTUL^2 , capitule , s . n . Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler , purtând numeroase flori apropiate unele de altele . CAPÍTUL^1 , capituli , s . m . 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice . 2. Loc în care se țin asemenea
... apă minerală etc . 9. ( În sintagma ) Capsulă cosmică = compartiment etanșeizat al navei spațiale capabil să se desprindă de restul vehiculului și să coboare pe un corp
CAR ^3 , caruri , s . n . Piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris , făcând posibilă ( prin deplasare ) scrierea succesivă a literelor și a rândurilor . - După engl . [ typewriter ] carriage , fr . chariot . CAR ^2 , care , s . n . 1. Vehicul terestru încăpător , cu patru roți , cu tracțiune animală , folosit la tară pentru transportarea poverilor . 2. Cantitate de material care se poate încărca într - un car ^2 ( 1 ) . Un car de lemne . 3. ( Reg . ) Parte a ferăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe , pe care se așază bușteanul pentru a fi prefăcut în scânduri . CAR ^1 , cari , s . m . Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare , din ordinul coleopterelor , cu corpul păros și cu picioarele scurte , care trăiesc în lemn și se hrănesc cu