Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXPRIMA

 Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 417 pentru EXPRIMA.

PORUNCITOR

PORUNCITÓR , - OÁRE , poruncitori , - oare , adj . 1. Care poruncește ( 1 ) , ordonă ; căruia îi place să poruncească , să domine . Om poruncitor . 2. Care exprimă o poruncă , un ordin ; p . ext . autoritar . Ton poruncitor . [ Var . : ( reg . ) poroncitór , - oáre adj . ] - Porunci + suf . -

 

POSESIV

POSESÍV , - Ă , posesivi , - e , adj . 1. ( Gram . ; despre unele pronume , adjective , articole ) Care arată sau cu ajutorul căruia se exprimă un raport de posesiune ( 1 ) , de apartenență , de dependență . 2. ( Rar ) Autoritar . Ton

 

POZITIV

POZITÍV , - Ă , pozitivi , - e , adj . l . Care se întemeiază pe experiență , pe fapte , pe realități ; p . ext . care are un caracter de certitudine ; cert , adevărat , real , sigur . 2. ( Despre oameni ) Realist , cu spirit practic . 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero ; care se notează în scris cu semnul plus ( + ) . Număr pozitiv . Temperatură pozitivă . 4. ( Despre analize medicale ) Care confirmă prezența în organism a unui anumit agent patogen . 5. ( Log . ; despre noțiuni , raționamente ) Care afirmă ceva . 6. ( în sintagma ) Probă ( sau imagine etc . ) pozitivă = ( și substantivat , n . ) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat . 7. ( Gram . ; în sintagma ) Grad pozitiv ( și substantivat , n . ) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însușirea unui obiect sau a unui proces privite izolat , fără referire la alte obiecte sau

 

PRECIROZĂ

PRECIRÓZĂ , preciroze , s . f . ( Med . ) Stare morbidă a ficatului , exprimând clinic , funcțional și morfologic trecerea de la hepatita cronică la ciroza

 

PRECIZA

... PRECIZÁ , precizez , vb . I . Tranz . A determina , a stabili , a arăta , a exprima

 

PREPOZIȚIE

PREPOZÍȚIE , prepoziții s . f . Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactie de dependență între părțile unei propoziții legând două părți de propoziție diferite . [ Var . : prepozițiúne s .

 

PRETERIT

PRETERÍT , preterite , s . n . ( Gram . ) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută ( echivalând cu perfectul simplu sau

 

PRIN

... Introduce un complement circumstanțial de timp ) În . . . , în cursul . . . , în timpul . . . Tresare prin somn . V. ( Precedat de prep . " de " , formează loc . prep . prin care se exprima

 

PROBABILITATE

PROBABILITÁTE , probabilități , s . f . 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este probabil ; fapt , întâmplare probabilă , posibilă . 2. ( Mat . ) Mulțime numerică prin care se exprimă caracterul aleatoriu ( posibil sau nesigur ) al unui eveniment , al unui

 

PROCENTUAL

PROCENTUÁL , - Ă , procentuali , - e , adj . Calculat , exprimat în procente ; care reprezintă un anumit procent dintr - o cantitate . [ Pr . : - tu -

 

PROFAN

PROFÁN , - Ă , profani , - e , adj . ( Adesea substantivat ) 1. Care este ignorant într - un domeniu oarecare ; neștiutor , nepriceput , ageamiu . 2. Care nu ține de religie , care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios ; laic . 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>