Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FRUNZĂ
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 756 pentru FRUNZĂ.
FLOÁRE , flori , s . f . I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată . 2. Orice plantă ( erbacee ) care face flori ( I 1 ) colorate . 3. Compuse : floarea - soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă , cu floare mare , galbenă , îndreptată spre soare , cultivată pentru semințele ei oleaginoase ; sora - soarelui ( Helianthus annuus ) ; ( reg . ) floarea - brumei = brândușă ; ( reg . ) floare - domnească = a ) garoafă ; b ) garofiță - de - munte ; floare - de - colț sau floarea - reginei , floarea - doamnei = mică plantă erbacee , cu frunzele albicioase , pufoase și ascuțite , dispuse în jurul inflorescenței , care crește pe crestele stâncoase ale munților ; albumeală , albumiță , edelvais ( Leontopodium alpinum ) ; floare - de - leac = plantă cu flori galbene - aurii , cultivată ca plantă decorativă ( Ranunculus repens ) ; floarea - Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare , de culoare albă sau roz ( Anemona nemorosa ) ; flori - de - paie = plantă originară din Australia , cu flori dispuse în capitule de diferite culori , care par uscate ca paiele ; imortele ( Helichrysum bracteatum ) . II. P . anal . 1. Desen , broderie , cusătură în formă de floare ( I 1 ) . 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului , a laptelui acru etc . 3. ( ...
FÓȘNET , foșnete , s . n . Sunet ușor produs de mișcarea sau de frecarea frunzelor , a mătăsii , a hârtiei etc . ; foșnire , foșnitură ,
... FOÁIE , foi , s . f . 1. Frunză . 2. Bucată dintr - un material cu una dintre dimensiuni foarte mică în raport cu celelalte două . 3. Bucată dreptunghiulară de hârtie ( de scris ) : filă a ...
FOÁRFECE , foarfece , s . n . 1. Unealtă sau mașină unealtă pentru tăiat , acționată manual sau mecanic , compusă din două lame tăioase suprapuse , având fiecare câte un mâner inelar și fiind unite între ele la mijloc cu un șurub . 2. ( Ec . ; în sintagma ) Foarfeca sau foarfecele prețurilor = decalaj între diferite prețuri . 3. Nod marinăresc format din două sau din trei bucle , folosit la legarea unei parâme . 4. ( Bot . ; în compusul ) Foarfeca - bălții = plantă acvatică ( submersă ) , cu frunze rigide dințate , cu flori albe , deschise la suprafața apei ( Stratiotes aloides ) . - [ Var . : foárfecă , foarfeci , s . f . , foárfec s .
FOIÓS , - OÁSĂ , foioși , - oase adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre arbori ) Care are frunze late și căzătoare și face parte din încrengătura angiospermelor . 2. S . n . Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului animalelor rumegătoare , în care trece hrana după cea de - a doua rumegare . [ Pr . : fo - ios ] - Foaie + suf . - os , ( 2 ) după fr .
FOLIÁȚIE , foliații , s . f . 1. Mod de așezare a frunzelor în mugure . 2. Proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele . [ Pr . : - li - a - . - Var . : foliațiúne s .
FOLIÁT , - Ă , foliați , - te , adj . 1. Care are frunze , cu foi . 2. . ( Chim . ) Dispus în lame subțiri . [ Pr . : - li -
FOLIÓLĂ , foliole , s . f . Fiecare dintre frunzulițele care intră în alcătuirea unei frunze compuse . [ Pr . : - li -
FÓLIU , folii , s . n . Curbă geometrică a cărei formă este asemănătoare cu aceea a unei
FÓRMIC , - Ă , formici , - ce , adj . Acid formic ( În sintagmele ) = acid organic corosiv , lichid , incolor , volatil , care se găsește în corpul furnicilor roșii , în frunzele de urzică etc . și care se prepară și pe cale chimică , având întrebuințări în industria textilă , farmaceutică și în tăbăcărie . Aldehidă formică v .
FORSÍȚIA , forsiții , s . f . Arbust ornamental cu flori roșii , galbene etc . grupate câte 1 - 3 , care apar înaintea frunzelor ( Forsythia ) . [ Pr . : - ți - a - Var . : forzíția s .