Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIINȚĂ
Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 473 pentru FIINȚĂ.
... OM , oameni , s . m . 1. Ființă superioară , socială , care se caracterizează prin gândire , inteligență și limbaj articulat , iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și ...
ONTOGONÍE , ontogonii , s . f . Studiu al apariției ființelor pe
OPÚNE , opún , vb . III . 1. Tranz . A pune în fața cuiva sau a ceva , ca împotrivire , un lucru , un argument etc . 2. Tranz . A pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a scoate în evidență , prin comparație , deosebirile dintre ele . 3. Refl . ( Despre unghiuri ) A fi așezat , într - o figură geometrică , în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi ; ( despre laturi ) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri . [ Prez . ind . și : ( reg . )
... ORBÉȚ , ORBEÁȚĂ , orbeți , - e , adj . , s . 1. Adj . , s . m . și f . ( Ființă ) care nu vede bine sau nu vede deloc ; p . ext . cerșetor ( orb ^2 ) . 2. S . m . Mamifer din ordinul rozătoarelor , asemănător cu cârtița , cu ochii ...
ORGÁN^2 , organe , s . n . ( Înv . ) 1. Harpă , liră . 2. Orgă . ORGÁN^1 , organe , s . n . 1. Parte din corpul unei ființe vii , care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții . 2. Parte componentă a unui mecanism , a unei mașini , formată din una sau din mai multe piese , având o anumită funcție . 3. Fig . Mijloc , instrument de acțiune , de comunicare etc . ; p . ext . exponent , reprezentant ; mijlocitor . 4. Grup de persoane care îndeplinește o funcție politică , socială , administrativă etc . ; instituție politică , socială , administrativă etc . reprezentată de aceste
... s . n . 1. Element de bază al scheletului vertebratelor , caracterizat prin structura lui dură , solidă și rezistentă , de culoare albă . 2. Fig . ( La pl . ) Trup ; ființă
OSEMÍNTE s . n . pl . Oasele uscate și descărnate ale unei ființe
... a pune foc cu scopul de a distruge . 2. Tranz . ( Adesea fig . ) A arde , a mistui în flăcări o ființă . 3. Intranz . ( Despre soare ) A încălzi peste măsură ; a arde , a dogorî . 4. Tranz . ( Despre soare ) A ofili ...
PĂRÓS , - OÁSĂ , păroși , - oase , adj . 1. ( Despre ființe sau părți ale corpului lor ) Acoperit cu mult păr ^2 ( 1 ) . 2. ( Despre țesături sau obiecte confecționate din astfel de țesături ) Acoperit cu un strat pufos , format din capetele firelor care ies în afară . 3. ( Despre plante , frunze , flori , tulpini ) Acoperit cu păr ^2 ( 3 ) . - Păr ^2 + suf . -
PĂTRÁT , - Ă , pătrați , - te , s . n . , adj . I. 1. S . n . Patrulater cu laturile egale și cu unghiurile drepte . 2. Adj . , s . n . ( Obiect ) care are forma de pătrat ( I 1 ) sau , p . ext . , de cub , de paralelipiped . 3. S . n . Șir , grup de obiecte , de ființe etc . care sunt așezate în formă de pătrat ( I 1 ) ; careu . II. ( Mat . ) 1. S . n . Produs obținut prin înmulțirea unui număr cu el însuși ; număr ridicat la puterea a doua . 2. Adj . ( În sintagma ) Rădăcină ( sau rădăcina ) pătrată ( a unui număr ) = număr sau expresie algebrică care , înmulțită cu sine însăși , reproduce numărul sau expresia algebrică
... Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri , necazuri , suferințe ; situație în care se află cel asupra căruia s - a abătut o asemenea năpastă . 2. Ființă