Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C

 Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 560 pentru C.

CĂRUȚ

CĂRÚȚ , căruțuri , s . n . 1. Diminutiv al lui car ; cărucean . 2. Cărucior ( 2 ) . 3. Cărucior ( 1 ) . 4. Parte mobilă a unor mașini , care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere , îndeplinind diferite funcții . - Car + suf . -

 

CĂRUCIOARĂ

CĂRUCIOÁRĂ , cărucioare , s . f . Diminutiv al lui căruță . - Căruță + suf . -

 

CĂRUNȚI

CĂRUNȚÍ , cărunțesc , vb . IV . Intranz . ( Înv . ) A încărunți . [ Var . : căruntá vb .

 

CĂRUNȚIE

CĂRUNȚÍE s . f . ( Rar ) Căruntețe . - Cărunt + suf . -

 

CĂRUNȚIT

CĂRUNȚÍT , - Ă , cărunțiți , - te , adj . ( Înv . ) Încărunțit . - V.

 

CĂRUNTEȚE

CĂRUNTÉȚE s . f . Faptul de a fi cărunt , cărunțeală , cărunție ; p . ext . bătrânețe . - Cărunt + suf . -

 

CĂSĂPI

CĂSĂPÍ , căsăpesc , vb . IV . Tranz . ( Adesea fig . ) A tăia în bucăți , a măcelări , a

 

CĂSĂPIE

CĂSĂPÍE , căsăpii , s . f . ( Reg . ) Măcelărie . - Casap + suf . -

 

CĂSĂPIRE

CĂSĂPÍRE s . f Acțiunea de a căsăpi ; măcelărire , ciopârțire . - V.

 

CĂSĂTORESC

CĂSĂTORÉSC , - EÁSCĂ , căsătorești , adj . ( Rar ) De căsătorie , privitor la căsătorie . - Căsător ( înv . " soț " < casă ^1 + suf . - ător ) + suf . -

 

CĂSĂTORI

CĂSĂTORÍ , căsătoresc , vb . IV . Refl . și tranz . A ( se ) uni prin căsătorie cu

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>