Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FENOMEN
Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 491 pentru FENOMEN.
... MORGÁNA adj . Fata morgana ( În sintagma ) = fenomen optic din regiunile tropicale , care face ca obiectele aflate la orizont sau dincolo de el să apară multiplicate sau răsturnate , ca într - o apă ; apă ...
... NEGÁ , neg , vb . I . Tranz . A contesta existența , necesitatea , obligativitatea unui lucru , a unui fenomen
NEUROPSIHOLOGÍE s . f . Disciplină care studiază fenomenele psihice în legătură cu sistemul nervos central . [ Pr . : ne -
NEX , nexuri , s . n . 1. ( Livr . ) Legătură , înlănțuire ( între lucruri , fenomene etc . ) ; relație , raport . 2. ( Jur . ) Contract de vânzare , de cesiune ; drept de a aliena
NÚMEN s . n . Lucru în sine , cunoscut numai prin rațiune , în opoziție cu fenomenul , cunoscut
OBSERVATÓR^2 , - OÁRE , observatori , - oare , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care observă , cercetează sau studiază ceva . 2. Adj . Care observă , scrutează ; pătrunzător , perspicace . 3. Adj . Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu , asupra unei greșeli etc . săvârșite . Notă observatoare . OBSERVATÓR^1 , observatoare , s . n . 1. ( Mai ales în sintagma observator astronomic ) Clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești , fenomenelor astronomice , meteorologice etc . ; instituția aflată în această clădire . 2. Loc , amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare
OCEANOGRAFÍE s . f . Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice și chimice din oceane și din mări și al reliefului și structurii fundului oceanelor și al mărilor ;
OPALESCÉNȚĂ , opalescențe , s . f . Aspect lăptos prezentat , în urma fenomenului de refracție a luminii , de unele medii cu particule fin dispersate sau bule de gaz microscopice și care apare roșcat când este observat prin transparență și albăstrui când este observat
OPALESCÉNT , - Ă , opalescenți , - te , adj . Care prezintă fenomenul de opalescență ; ( rar ) care răspândește o lumină slabă , difuză ;
... OPRÍ , opresc , vb . IV . 1. Tranz . A întrerupe ( brusc ) o mișcare , o acțiune , un proces , un fenomen în desfășurare , a face să înceteze , să stea pe loc ; a stăvili , a curma . 2. Intranz . și refl . A ...
ÓPUS^1 , opusuri , s . n . ( Muz . ) Termen care denumește , împreună cu un număr de clasificare , o operă a unui compozitor , potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale . [ Scris și ( prescurtat ) : op ] OPÚS^2 , - Ă , opuși , - se , adj . 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva , în partea dimpotrivă ; p . ext . ( despre fenomene , caractere , legi ) care nu se poate împăca cu altul ; contrar , potrivnic . 2. ( Mat . ; despre unghiuri ) Care este așezat , într - o figură geometrică , în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi ; ( despre laturi ) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre