Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IDEI

 Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 350 pentru IDEI.

SUBTEXT

SUBTÉXT , subtexte , s . n . Substrat psihologic și de idei sugerat de un text . - Sub ^1 - +

 

SUBVERSIV

SUBVERSÍV , - Ă , subversivi , - e , adj . Care periclitează , subminează ordinea internă a unui stat ; p . ext . care este împotriva ideilor , a valorilor acceptate în

 

SUGESTIE

... SUGÉSTIE , sugestii , s . f . 1. Influență exercitată asupra voinței cuiva ; înrâurire și dirijare a voinței cuiva . 2. Ceea ce sugerează cuiva ; sugerare , propunere , idee

 

SUGESTIV

SUGESTÍV , - Ă , sugestivi , - e , adj . ( Adesea adverbial ) Care are puterea sau calitatea de a deștepta sugestii , care inspiră sau stârnește anumite reprezentări sau idei ; care

 

SUITĂ

SUÍTĂ , suite , s . f . 1. Grup de oameni care însoțește un demnitar , un suveran ; alai , escortă . 2. Lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate , dar contrastante prin caracter și prin mișcare . 3. Serie , șir de episoade , de idei

 

SUPRAPROBLEMĂ

SUPRAPROBLÉMĂ , supraprobleme , s . f . Acțiune principală care însoțește mesajul textului dramatic , către care converg ideile și acțiunile secundare ; supratemă . - Supra - +

 

TAUTOLOGIE

TAUTOLOGÍE , tautologii , s . f . 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei , formulată cu alte cuvinte ; cerc vicios , pleonasm . 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu același sens , dar cu funcțiuni diferite , marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care , exprimând identitatea celor doi termeni , are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune . 3. ( Log . ) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune . 4. Expresie din logica simbolică , care , în limitele unui sistem formal , este adevărată în orice interpretare . [ Pr . : ta -

 

TEMĂ

... TÉMĂ , teme , s . f . 1. Idee principală care este dezvoltată într - o operă , într - o expunere ; subiect ; aspect al realității care se reflectă într - o operă artistică . 2. Motiv melodic dintr ...

 

TEORETIC

TEORÉTIC , - Ă , teoretici , - ce , adj . Privitor la teorie ; bazat pe teorie ( nu pe experiment ) ; referitor la conținutul de

 

TEORETIZA

TEORETIZÁ , teoretizez , vb . I . Tranz . A extrage și a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări ; a formula principii . [ Pr . : te -

 

TEORIE

TEORÍE , teorii , s . f . 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității . 2. Ansamblu sistematic de idei , de ipoteze , de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene . 3. ( În sintagme ) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație , ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc . Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creației literare , curentele și metodele artistice etc . Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu , timp și mișcare a materiei , în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într - o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor , cât și pentru viteze relative foarte mari , apropiate de viteza luminii . 4. Partea teoretică a instrucției militare . [ Pr . : te -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>