Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M

 Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 8932 pentru M.

MÂȚUCĂ

MÂȚÚCĂ , mâțuci , s . f . ( Rar ) Diminutiv al lui mâță . - Mâț + suf . -

 

MÂNĂȘTERGURĂ

MÂNĂȘTÉRGURĂ , mânășterguri , s . f . ( Reg . ) Ștergar , prosop ; șervet . - Mână + șterge + suf . -

 

MÂNĂSTIOARĂ

MÂNĂSTIOÁRĂ s . f . v .

 

MÂNĂTARCĂ

MÂNĂTÁRCĂ , mânătărci , s . f . Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă , foarte bombată , de culoare brună - gălbuie și cu piciorul solid , de obicei umflat la bază ; hrib , burete ( Boletus

 

MÂNĂTURĂ

MÂNĂTÚRĂ , mânături , s . f . ( În credințele populare ) Farmec , vrajă ; p . ext . boală pricinuită de un farmec , de o vrajă care i s - a făcut cuiva . [ Var . : mâitúră s . f . ] - Mână + suf . -

 

MÂNCĂRICĂ

MÂNCĂRÍCĂ , mâncărele , s . f . 1. ( Fam . ) Diminutiv al lui mâncare ( 3 ) . 2. ( Reg . ) Tocană . - Mâncare + suf . -

 

MÂNCĂTURĂ

MÂNCĂTÚRĂ , mâncături , s . f . 1. Eroziune a solului ( mai ales sub acțiunea apei ) . 2. ( Reg . ) Urmă lăsată de anumite boli care degradează țesuturile organismului . - Mânca + suf . -

 

MÂNDRULIȚĂ

MÂNDRULÍȚĂ , mândrulițe , s . f . ( Pop . ) Mândruță . - Mândruță + suf . -

 

MÂNECUȚĂ

MÂNECÚȚĂ , mânecuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui mânecă ( 1 ) . 2. ( La pl . ) Un fel de manșete ( detașabile ) lungi până la cot , care se poartă peste mâneci , pentru a le proteja . [ Var . : ( reg . ) mânicúță s . f . ] - Mânecă + suf . -

 

MÂNICUȚĂ

MÂNICÚȚĂ s . f . v .

 

MÂNTUINȚĂ

MÂNTUÍNȚĂ , mântuințe , s . f . ( Înv . ) Mântuire . [ Pr . : - tu - in - ] - Mântui + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>