Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOUA
Rezultatele 331 - 340 din aproximativ 1408 pentru DOUA.
BÁNCĂ^2 , bănci , s . f . 1. Intreprindere financiară care efectuează operații de plată și de credit ( și organizează circulația bănească ) . 2. ( La unele jocuri de cărți ) Sumă pe care bancherul ( 2 ) o ține în fața lui spre a plăti câștigurile celorlalți jucători . BÁNCĂ^1 , bănci , s . f . Scaun lung pentru două sau mai multe
BÁNDĂ^2 , benzi , s . f . 1. Fâșie de stofă , hârtie , de piele etc . cu care se înfășoară , se leagă sau se întărește ceva ; bantă . 2. ( în sintagmele ) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului . Bandă rulantă ( sau de transport , continuă ) = fâșie lată de piele , de cauciuc , de plăci metalice etc . , pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație ; conveier . Lucru pe ( sau la ) bandă ( rulantă ) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o banda rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei . Bandă de imagini = peliculă cinematografică . Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum , pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule . Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul . 3. Margine elastică a mesei de biliard . 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare . 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore . 6. ( în sintagmele ) Bandă ...
BARBÚN , barbuni , s . m . Pește de mare , de culoare roșiatică , cu înotătoare galbene , cu două fire lungi în formă de mustăți , sub bărbie , și cu carnea foarte gustoasă ( Mullus
BÁSCHETBAL s . n . Joc sportiv disputat între două echipe de câte cinci jucători , care marchează punctele făcând să treacă mingea prin coșul de sfoară împletită fixat de un panou înalt pe terenul echipei adverse ;
BASE - BALL - BALL s . n . Joc sportiv nord - american , practicat între două echipe de câte nouă jucători cu o minge ca cea de oină , care se lansează cu un bătător spre terenul echipei adverse , de unde poate fi trimisă înapoi tot prin lovire cu bătătorul . [ Pr . : béiz - bol ] - Cuv .
BASTÁRD , - Ă , bastarzi , - de , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Copil nelegitim ; bitang . 2. S . m . și f . Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite ; corcitură . 3. Adj . Batard . Scriere
BÁZĂ , baze , s . f . I. 1. Parte care susține un corp , o clădire sau un element de construcție ; temei , temelie . 2. Fig . Ceea ce formează temeiul a ceva , elementul fundamental , esențial . 3. ( De obicei urmat de determinarea " economică " ) Totalitatea relațiilor de producție într - o etapă determinată a dezvoltării sociale . 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni , de materiale etc . , care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate . Bază de aprovizionare . Bază de recepție . Bază de atac . 5. ( În sintagma ) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă . II. Corp chimic alcătuit dintr - un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili , care albăstrește hârtia roșie de turnesol , are gust leșietic și , în combinație cu un acid , formează o sare . III. 1. Distanță între difuzoarele ( externe ) ale unui sistem de redare stereofonică . 2. ( Electron . ) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor . 3. ( Electron . ; în sintagma ) Bază de timp = unitate funcțională a unor aparate electronice , care generează impulsuri la intervale de timp
BÉLDIȚĂ , beldițe , s . f . Pește mic , asemănător cu oblețul , cu spinarea albastră - verzuie , având pe părțile laterale câte două linii paralele întrerupte ( Alburnoides bipunctatus ) - Et .
... BELÓTĂ s . f . Numele dat unui joc de cărți care se joacă pe puncte , cu 32 de cărți , între doi
BETA s . m . 1. A doua literă a alfabetului grecesc , corespunzând sunetului b . 2. ( Fiz . ; în sintagmele ) Particulă beta = electron negativ sau pozitiv emis de unele substanțe radioactive . Radiație beta = radiație constituită din particule
BI - - Element de compunere însemnând " de două ori " , " dublu " , care servește la formarea de adjective și