Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FENOMEN
Rezultatele 331 - 340 din aproximativ 491 pentru FENOMEN.
ÓPUS^1 , opusuri , s . n . ( Muz . ) Termen care denumește , împreună cu un număr de clasificare , o operă a unui compozitor , potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale . [ Scris și ( prescurtat ) : op ] OPÚS^2 , - Ă , opuși , - se , adj . 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva , în partea dimpotrivă ; p . ext . ( despre fenomene , caractere , legi ) care nu se poate împăca cu altul ; contrar , potrivnic . 2. ( Mat . ; despre unghiuri ) Care este așezat , într - o figură geometrică , în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi ; ( despre laturi ) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre
ORAJÓS , - OÁSĂ , orajoși , - oase , adj . ( Met . ; despre fenomene atmosferice ) Cu caracter de
... ORÍGINE , origini , s . f . 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru , a unui fenomen ; început , proveniență ; izvor , obârșie . 2. Apartenență prin naștere la o anumită familie , la un anumit grup social , la o anumită națiune . 3. Punct pe o ...
... PALINGENÉZĂ s . f . Fenomen
... fecundației până la naștere . II. Adj . 1. Referitor la paragenetică ( 1 ) , de paragenetică ( 1 ) . 2. ( Despre modificări ale genelor ) Care se produce în urma unui fenomen
PARALÉL , - Ă , paraleli , - e , adj . , s . f . , paraleluri , ( 5 , 7 ) s . n . 1. Adj . , s . f . ( Dreaptă , plan ) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie , oricât s - ar prelungi . 2. Adj . Care există , se produce , evoluează concomitent cu altceva . 3. S . f . Comparare a două ființe , a două opere , fenomene etc . ( pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele ) ; paralelism ( 2 ) . 4. S . f . Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial . 5. S . n . ( Mat . ) Cerc situat pe o suprafață de rotație , obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație . 6. S . f . ( La pl . ) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate ( la înălțimi diferite sau identice ) pe stâlpi verticali ; ( la sg . ) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat . 7. S . n . Instrument folosit la trasarea ( pe o piesă a ) unor distanțe sau a unor linii paralele ( 1 ) cu un plan
PARALELÍSM , paralelisme , ( 2 ) s . n . 1. Proprietate a două drepte sau a două planuri de a fi paralele ( 1 ) ; stare a două sau a mai multor lucruri paralele ( 2 ) . 2. Comparare a două ființe , a două opere , fenomene etc . ( pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele ) ;
PARAMAGNÉTIC , - Ă , paramagnetici , - ce , adj . Care prezintă fenomenul de paramagnetism ; referitor la paramagnetism , de
... a unei funcții , care se definește pe mulțimea numerelor reale sau complexe . 2. Mărime proprie a unui obiect , unui mecanism , unui sistem , unui fenomen
PARANORMÁL , - Ă , paranormali , - e , adj . ( Despre fenomene , manifestări etc . ) Care se află în afară de ceea ce este
PARAPSIHOLOGÍE s . f . Ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice paranormale ( percepția extrasenzorială , telepatia etc . ) care nu sunt încă explicate științific ;